În ultimele decenii, democrațiile din întreaga lume se confruntă cu o problemă tot mai acută: creșterea divergenței dintre politicieni și electorat. Această ruptură profundă reflectă o criză existențială a democrației participative, în care interesele cetățenilor nu mai sunt reprezentate fidel de politicieni. În loc să acționeze în beneficiul celor care i-au ales, politicienii par să urmărească propriile interese, dezamăgind electoratul și subminând principiile fundamentale ale democrației.
Un aspect critic al acestei probleme este pierderea încrederii în procesul electoral. În multe țări, alegerile nu mai sunt percepute ca un mecanism eficient de eliminare a politicienilor care încalcă contractul social. În schimb, ele sunt adesea văzute ca un circ menit să mențină aparența democrației. În realitate, desemnarea câștigătorilor pare să fie influențată de factori ascunși, care operează în afara sferei publice și democratice.
Între alegători și politicieni pare să se fi interpus o entitate enigmatică, pe care o vom numi “X”. Această entitate, despre existența căreia avem doar dovezi indirecte, pare să aibă propria agendă și interese distincte de cele ale cetățenilor. Entitatea X dispune de pârghii puternice pentru a-și urmări scopurile, ignorând valorile democratice, drepturile și libertățile fundamentale. Deși încă mai permite organizarea de alegeri, este evident că spectacolul democratic este menținut doar pentru a masca o realitate mult mai sinistră.
Măsurile și politicile adoptate nu reflectă nevoile și dorințele cetățenilor, ci servesc unor scopuri care rămân adesea ascunse. În acest context, democrația participativă își pierde sensul și relevanța, iar cetățenii devin din ce în ce mai deziluzionați și sceptici față de sistemul politic.
Criza democrației participative este amplificată de sentimentul tot mai răspândit că drepturile și libertățile cetățenești sunt considerate obstacole de către cei aflați la putere. Încercările de a controla și manipula opinia publică, de a restrânge libertățile fundamentale și de a submina instituțiile democratice sunt semne clare că democrația, așa cum o știm, este pe moarte.
Într-un joc ciudat și cinic, ei continuă să ia decizii care contravin intereselor alegătorilor, contribuind astfel la crearea unor crize economice și conflicte ce spulberă viitorul a milioane de oameni. Aceste decizii, adesea motivate de interese personale sau de influențele unor grupuri obscure, ignoră nevoile și dorințele cetățenilor, creează inechități economice și tensiunile sociale.
Pentru a-și menține pozițiile de putere, se bazează pe o vastă rețea de propagandă, care manipulează informația și distorsionează realitatea. Această rețea de propagandă este extrem de sofisticată, folosind mass-media tradițională și platformele de social media pentru a influența percepția publică și a crea o iluzie de stabilitate și legitimitate.
Totuși, propaganda nu poate funcționa la infinit.
Într-o zi, lucrurile ar putea scăpa de sub control.
