Imi amintesc cum, in urma cu ani, cred, Bacaul, ca mare parte din tara, era sub ape…la propriu. Casele erau pur si simplu spulberate de furia nestavilita a cursurilor de apa umflate de ploi. Eram in concediu, dar aveam sa aflu, gratie internetului, despre ce se intâmpla pe la noi. Mi-a fost rusine sa le trimit colegilor o ilustrata de la mare, in conditiile in care, acasa, se intâmpla ce se intâmpla.
Când am revenit in Bacau, am incercat sa ma alatur campanilor de strângere de fonduri pentru sinistratii din tara. In naivitatea mea, m-am dus la o banca (de stat, la momentul acela), unde avea deschis contul nu mai tin minte cine, o fundatie sau asa ceva, in ideea de a dona ceva bani. Functionara de acolo mi-a raspuns, cu aer superior, ca s-a terminat programul cu publicul, pe relatia donatiilor, desi in banca era forfota, umblau de colo colo zeci de clienti veniti cu alte treburi. Câteva luni mai târziu, banca s-a privatizat.
Fara nicio reactie, mâhnit si frustrat ca nu am reusit sa contribui putin pentru nefericitii ramasi fara casa, am stat, pentru câteva momente, si am meditat la cum as putea continua. Am inteles, apoi, ca totul ar fi fost… fara efectul pe care, initial, mi l-am imaginat. Apoi, mi-am pus legitima intrebare: Dar, statul? Statul ce face? De atâtia ani. El de ce nu misca, decât atunci când trebuie sa-si mareasca lefurile si privilegiile?
Caci, ca si atunci, acum, doar ziaristii s-au mobilizat…si oamenii simpli, pentru a genera actiuni de colectare sume si bunuri in cauza celor arsi in clubul din Capitala. S-au facut si se fac tot soiul de campanii, cu teledon-uri si restul, dar nemernicul de stat, ioc. Sta ca vaca-n papusoi. Raposatul George Pruteanu „legifera” o vorbire de duh: Ce e de stat – sta. Nu-mi pasa ca un presedinte de tara le acorda, post mortem, nu stiu ce distinctie victimelor eroi, atât timp cât si acum, in astfel de momente tragice, isi dovedeste inertia; când o investitie de milioane de euro intr-o sectie pentru arsi superperformanta nu e folosita nici macar acum, in nedorita ocazie. Si atunci, crede cineva ca o sa mai gasesc resurse pentru a arata respect acestui stat indreptat mereu impotriva poporului? Eu nu. Poate, dispret si…cam atât.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
