Dispret mare pentru orice nu scoate fum de gratar

Bacaul nostru este destul de cenusiu si putin ofertant intr-ale petrecerii timpului liber. In ultimele zile, pe una dintre strazile centrale au aparut câteva terase noi, pe lânga cele multe care deja se inghesuiau acolo.

S-ar zice ca s-a indesit oferta, dar de fapt s-au indesit numai patronii de terase. Intr-un oras conceput sa fie un gigantic dormitor pentru marile fabrici de odinioara, cu blocuri inghesuite la metru patrat, cu putine institutii publice de cultura, si acelea cu program bugetar, de luni pâna vineri si doar pâna la ora 16, cam asta e distractia: ne place sa stam tolaniti la terase, la mall, la gratar, la televizorul de acasa.

Insa avem pretentii sa primim calitate in toate cele ce ne inconjoara. Inghitim pe nerasuflate aproape tot ce ni se ofera, de la gratare si margele colorate, ambalate in afise cu sarbatoarea orasului, la spectacole cu artisti mari, dar organizate in bataie de joc, asa cum s-a intâmplat de atâtea ori, din cauza unor interese obscure de capatuiala rapida.

Avem in acest Bacau marunt artisti de o valoare pe care orasul abia o incape, dar prea putini apreciati. Pâna nu cu mult timp in urma nu a existat nici macar o sala de concerte sau alte manifestari ceva mai spatioasa. Asa a fost resuscitat, cu chiu cu vai, vechiul teatru de vara si se poate spune ca a iesit un lucru bun.

In sfârsit, in Bacaul nostru in care nu mai exista nici stadion si doar o sala asa-zis polivalenta de aproape 50 de ani vechime a aparut macar o sala de spectacole. Dar de ce sa fie totul bine pâna la capat, daca se poate sa fie si rau, cum sunt mai toate lucrurile incepute si neterminate in Bacaul acesta de poveste?

Fiindca, iata, am aflat ca artistii care au incântat mii de bacauani cu spectacolele lor la Teatrul de Vara au fost nevoiti sa isi schimbe costumatiile, recuzita prin veceuri si prin te miri ce cotloane ale institutiei, fiindca vestiarele dedicate lor au primit alte destinatii, ca asa au zis desteptii care au condus teatrul in vremea din urma.

E trist si revoltator, totodata, dar e si dovada atitudinii unor baieti oarecare, ajunsi decidenti pe la primarie sau aiurea, prin care acestia aduc mari deservicii unor acte de cultura, in locul carora prefera gratarele si manelele. Vorba cântecului: „Ce oras frumos, fabrici si uzine…”