Doua personalitati diametral opuse in ceea ce priveste drumurile vietii, temperamentul, activitatea – si un punct comun: de 20 de ani in fruntea a doua institutii importante
ale orasului.
Vilica Munteanu a implinit, la sfarsitul verii, doua decenii de cand se afla in fotoliul de director al Directiei Judetene Bacau a Arhivelor Nationale. Chiar daca nu era membru al Partidului Comunist, lucru obligatoriu in vechiul regim pentru a obtine un post de conducere, o conjunctura favorabila a facut ca, mai tanarul atunci Vilica Munteanu sa fie promovat intr-o functie de conducere. El il inlocuia pe Dumitru Zaharia, director in functie din 1969 la Arhivele bacauane. Una din primele masuri luate de noul director a fost inceperea demersurilor pentru constructia unei alte cladiri pentru institutie – proiect realizat in 1994.
Noul director de ieri si vechiul director de azi a avut privilegiul sa treaca, din functia de director, de la un regim politic la altul, observand chiar din interiorul institutiei mersul societatii romanesti. aFaptul ca noi detinem foarte multe documente, am putut observa o schimbare majora in interesul oamenilor, pana la caderea regimului comunist si cu totul altul in democratie. Daca pana in 1989 oamenii se intereseau pentru actele de scolarozare si acte juridice uzuale, incepand cu 1990 oamenii au venit, buluc, pentru a-si reconstitui drepturile de proprietate, de reconstituire de filiatii cu ajutorul actelor de stare civila, de situatii juridice speciale”, ne spune directorul Munteanu care ne probeaza, cu cifre, situatia de adinainte” si de adupa”: aproximativ 200 de oameni pe an in regimul comunist si peste 10.000 de solicitanti dupa 1990, mai ales dupa aparitia celebrei Legi 18. Un alt varf de aglomerare la Arhivele Nationale a fost tot cu o lege agricola – in 1998, au venit 350 de oameni zilnic! O fluctuatie care a bulversat colectivul de la Arhive…
Chiar daca imaginea de arhivar poate crea impresia de om acoperit de praful documentelor (la Arhive documentele ajung nu mai devreme de 30 de ani de la institutii), Vilica Munteanu este pasionat de meseria sa, cu o declaratie oarecum neobisnuita pentru sobrietatea unui director de arhive: „Consider ca sunt casatorit cu meseria mea, care imi ofera multe satisfactii, desi si la noi sunt multe greutati”. Cum se vad din partea unui istoric (Vilica Munteanu este absolvent al Facultatii de istorie de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iasi), cele doua regimuri politice, comunist si cel democratic? aNu exista un regim perfect, sunt plusuri si minusuri inerente. 1989 a insemnat un punct crucial, pentru el a insemnat castigul libertatii”. Insistam sa intrebam pe directorul Arhivelor bacauane: aExista ceva bun in fostul regim?”. Primim raspunsul cuvenit: aEra un respect mai mare fata de lege iar morala nu era atat de viciata ca acum”. Directorul Munteanu ne mai spune ca institutiile de azi au prea putina grija fata de documentelor lor: aSe va vedea acest lucru peste 20-30 de ani, cand lipsa arhivelor va crea multe greutati”, ne mai declara Vilica Munteanu.
Cum a fost numit director in 1989 si cum arhivele sunt patronate de Ministerul de Interne, il intrebam pe directorul Munteanu daca abaietii cu ochi albastri” din Securitate i-au propus o amica” colaborare pentru a ainforma” mai sus. Lucrul este dezmintit categoric de directorul Munteanu: aNu am primit nicio oferta in acest sens. De altfel, chiar zilele trecute am primit de la CNSAS o adeverinta de necolaborare cu Securitatea”.
Daca directorul de la Arhive a implinit peste doua deceni, directorul Centrului International de Cultura aG. Apostu”, Gheorghe Popa, sau mai degraba Geo Popa cum este cunoscut, va implini in curand 20 de ani de directorat. Un alt temperament, o alta istorie a institutiei, alte conflicte.
Daca istoria i-a oferit lui Vilica Munteanu o ocazie rara, actorul Geo Popa a facut istorie prin implicarea sa in agitatele evenimente din decembrie 1989, ajungnd pentru o perioada scurta de timp, presedintele Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala. Dar cum istoria trebuia scrisa, in buna masura de catre afostii”, Geo Popa a trebuit sa scrie istoria la care se pricepea: cea culturala. Intr-un proiect gandit cu Ilie Boca si Constantin Donea, Geo a infiintat, cu mult curaj, un centru cultural de amploare care isi propunea sa puna in valoare partea de patrimoniu si cultura institutionala. aAm discutat mai multe dezvoltari de centre, la Tescani, la Slanic. Pana la urma ne-am oprit la fosta casa de oaspeti al lui Ceausescu. Mi-am pus toate energiile in dezvoltarea acestui centru. Fireste ca au fost si multe esecuri – nu-mi era foarte clar cum trebuia sa arate aceasta institutie”, spune Geo Popa. Inaugurarea noului centru cultural din Bacau in 1990 a insemnat o adevarata sarbatoare culturala pentru municipiu – au fost prezenti Grigore Vieru, Nicoale Dabija din Republica Moldova dar si multe personalitati din tara noastra. aUn moment important prin partea de romantism”, isi aminteste directorul Popa. Chiar daca ideea de cultura s-a pus mult in valoare la Centrul aG. Apostu”, directorul a avut parte de o ploaie de procese in perioada 1996-2000 – din partea unor avigilenti” care urmareau indeaproape activitatea sa.
aAm avut luciditatea de a vedea unele desfasurari intr-un mod in care se intrezareau deschiderile pe care societatea romaneasca le-a avut mai tarziu”, declara Geo Popa, un om care traieste intens viata si existenta. Foarte multe activitati de profiluri diferite, toate insa de nivel calitativ inalt, s-au intamplat la Centrul aGeorge Apostu”. Sa amintim, printre multe alte manifestari culturale, doar de revista aVitralii”, o realizare demna de aerul cultural european.
[ad#stire]Obsesia directorului Geo Popa este valorificarea spatiului de la Centrul Apostu. Din acest motiv incrucisarile de sabii pe care le are de la o vreme cu Primaria Bacau sunt de notorietate. Terenul de 2,4 hectare pe care se afla Centrul aG. Apostu”, ce reprezinta un miraj continuu pentru anumiti oameni de afaceri drapati in oameni politici, este unul dintre dueluri. Altul, necastigat, este incercarea directorul Popa de a construi o sala de spectacole in incinta Centrului Cultural. Primaria a dat autorizatia de constructie, chiar daca Ministerul Culturii a aprobat proiectul si a trimis si banii aferenti.
aSta prea mult pe functie”, este una din obiectiile aduse directorului Popa. aNu am de gand sa plec”, raspunde Geo Popa, care spune ca a pregatit, totusi, pe cineva care ii poate lua oricand locul. aCineva din interiorul institutiei”, zice apasat Geo Popa, care regreta ca nu mai este lasat sa joace pe scena Teatrului Bacovia. aEu nu m-am despartit de iubirea mea, teatrul. Dar legislatia ambigua si lipsa unui program teatral de anvergura ma impiedica sa fiu prezent pe scena”, declara Geo Popa.
Gabriel Pop
