Diplomatia lui „sa ne aflam in treaba”

Stropselile internationale dintre Occident si Rusia pe tema Crimeei vor ramâne fara efect politic daca nu se iau in discutie bazele problemei si anume implicarea Vestului in schimbarea de regim din Ucraina.

Din punct de vedere militar, Rusia a fost fortata sa reactioneze fortând lucrurile in Crimeea pentru ca, daca nu ar fi avut nici o reactie, ar fi lasat impresia ca este slaba si cedeaza mereu in fata actiunilor Occidentului. Problema e mai compliocata si tine de raporturile de forte la nivel global.

Rusia a fost nevoita sa accepte interventia SUA in Irak, un aliat traditional, bombardarea Iugoslaviei, alt aliat natural al rusilor sau interventia americana in „Primavara araba”. In Siria deja rusii au dat semnale ca nu vor mai accepta o interventie militara directa a NATO, iar când SUA au intervenit in Ucraina, fortând schimbarea de regim prin sprijinul acordat Opozitiei, Rusia deja a decis ca este prea mult si trebuie sa reactioneze.

Problema esentiala in conflictul mocnit din zona este, insa, de natura psihologica. Nimeni nu are certitudinea ca ucrainenii de rând se vor incolona disciplinati in spatele noilor lideri de la Kiev si vor sustine actiunile acestora, inclusiv cele militare.

Demonstratiile din Maidan nu au reusit sa contamineze, cât au tinut, decât in foarte mica masura restul tarii, semn ca sustinerea populara a schimbarii de regim este extrem de mica. Nu trebuie uitat nici ca jumatatea estica a Ucrainei se simte mai atrasa de Rusia decât de Occident iar, in cazul unui conflict, probabil i-ar primi pe rusi mai degraba cu flori decât cu gloante.

Din aceste considerente, e putin probabil ca actuala abordare diplomatica a problemei – cea care vizeaza exclusiv independeta Crimeei – sa aiba vreun succes.

Desigur, este foarte probabil ca in subteran negocierea sa se poarte in termeni de „real politik” in sensul ca rusii sa foloseasca evenimentele din Crimeea drept moneda de schimb pentru a obtine revenirea la status-quo-ul anterior.