Vineri, 4 octombrie, a fost vernisată, la Galeriile ”Frunzetti”, o nouă expoziție personală a artistului Bogdan Antochi, ”Dintotdeauna acasă”, care marchează revenirea sa în orașul natal, după nouă ani petrecuți în Anglia, experiență care l-a ajutat la cunoașterea mai profundă a propriei persoane.
“A rămas credincios artei lui și culturii, pentru că este pictor prin esență și a continuat, indiferent de unde s-a aflat, a continuat să-și caute propria identitate și mijloace noi de expresie.”, l-a caracterizat, la vernisaj, Carmen Poenaru, președinta Filialei Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Încă de la intrarea în galerie, am observat afișul imens cu titlul “Dintotdeauna acasă”, un titlu cu un caracter impresionant, dar, care lasă, de asemenea, spațiu de interpretare. Acest titlu amintește de experiența artistului în afara graniței țării sale, o experiență trăită de mulți români din zilele noastre.“Dar mai este și o altă interpretare, după cum a subliniat Carmen Poenaru, că oriunde ești cu tine și ești în armonie cu tine însuți ești acasă. Poți să fii oriunde pe globul ăsta și dacă ești în absolută armonie cu tine, tu ești acasă”. Cea de-a doua interpretare este pentru mine, cel puțin, o idee valoroasă, care cred că ar trebui să fie o coloană de sprijin pentru mulți dintre noi ce nu se simt ”acasă”, oriunde s-ar afla acum. Expoziția ”Dintotdeauna acasă” este creată pe baza acestor idei, puse în valoare prin talentul și perspectiva unică a lui Bogdan Antochi.
Plimbându-mă printre lucrările aflate pe simeze, am observat că acestea reprezintă, aproape toate, un cadru ceresc, pe care erau trasate, însă, linii drepte colorate sau unele linii curbe, tablourile fiind ”legate” între ele de alte dungi colorate întinse pe suprafața galeriei,dând întregului șir de creații ideea de continuitate. “El vorbește despre cer și despre iubire”, a menționat Carmen Poenaru, în cuvântul său, fapt care nu este foarte evident, în contextul expoziției, pentru un ochi mai puțin antrenat în ceea ce înseamnă artele. Dar, observând – subtil, dar totuși atât de evident – au apărut în planul meu iubirea și alte teme impozante ce pot să difere, din perspectiva fiecărei persoane.
“Toate liniile astea sunt conexiuni, sunt sentimente, e vorba despre iubire și am încercat să transmit conexiunile acestea prin linii, liniile drepte sunt ale oameniilor și liniile curbe, ale lui Dumnezeu.”, a explicat Bogdan Antochi, menționând că ideea expoziției a luat amploare în tabăra Simpozionului de Creație de la Bogdana. De precizat faptul că aceste linii curbe ale Divinității sunt formate printr-o altă tehnică, în care artistul a folosit lumini, neoane, oferind astfel o altă viață și o altă perspectivă lucrărilor.
Pe lângă expoziția principală, de la etajul 1, în Galeria Nouă, de la parter, Bogdan are, de asemenea, o expoziție ce se referă la reciclare, proiect inovativ în care s-a folosit de gunoaiele ce le găsim în viața de zi cu zi, fiecare dintre noi, pe stradă, și care par a ne îneca în spațiul acesta urban. El le-a transformat în artă, pornind de la o singură sticlă spray, gâsită pe stradă,în Anglia, pe care a dorit să o readucă la viață, dându-i un alt sens.
Am de adăugat că, participând la vernisaj, am putut observa cât de divers era publicul format din admiratori ai lui Bogdan Antochi sau, cel puțin, ai artei în sine. Erau prezente de la persoane mai în vârstă, la adolescenții și chiar la un copil micuț, ce-și exprima sonor entuziasmul pentru picturi. Erau tot felul de oamenii, toți atât de diferiți, dar, totuși, uniți prin pasiunea și talentul unui om. Mă bucur că expoziția “Dintotdeauna acasă” a primit și primește admirația mult meritată. Îi urez lui Bogdan Antochi un bun venit cât mai primitor înapoi acasă! Sau poate aici a fost inima lui dintotdeauna.
Cronică: Andreea Turcu (clasa a VIII-a), elevă la Cercul de Jurnalism al palatului Copiilor Bacău
Fotoreportaj: Mara Lazăr (clasa a X-a), elevă la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Prof. coord. Laura Huiban