Orasenii se plâng ca arsita a incins blocurile, ca autoritatile au distrus gardurile vii si micile oaze de verdeata pe care acestea le incadrau, ca aerul e irespirabil intre betoane si ca nu pot deschide geamurile din cauza prafului care se ridica dintre brazdele lasate de utilajele primariei.
Taranii, in schimb, nu se plâng de disconfortul produs de caldura, “asa e luna lui Cuptor”, spun ei, ci de seceta prelungita, mai exact de efectele acesteia. Taranul sufera, dar nu din cauza ca lui ii este prea cald, ci din cauza ca legumele din gradina au frunzele rasucite, arse, din cauza ca porumbul a incremenit si boabele lui, in loc sa creasca, se usuca, ca pasunile sunt pârjolite, iar animalele nu vor avea ce mânca in iarna viitoare.
Cei batrâni sunt convinsi ca pedeapsa e binemeritata, caci suntem invidiosi, indecenti, lacomi, egoisti etc. Altii, mai tineri, care au ferme si au facut credite ca sa demareze mica afacere, sunt suparati pe stat, care nu-i sprijina si nu incurajeaza productia autohtona, astfel incât rosiile bune, sanatoase, crescute cu gunoi de grajd se vând mai prost decât cele de import, ingrasate cu chimicale.
Din pacate, in vara asta, rosiile si ardeii se ard in loc sa se coaca, fiind acoperite, spre exterior, cu pete cafenii, ca si cum ar fi stat pe o plita. Nu am mai vazut asa ceva niciodata. Situatia e grava si la cultura mare. Din cauza secetei, agricultorii nu vor mai avea pâine si mamaliga din productie proprie.
Fabricile vor importa, iar intermediarii o vor duce si mai bine, in timp ce fermierii locali vor risca falimentul. 2015 nu este, insa, primul an in care România se confrunta cu o seceta prelungita. Intrebarea e de ce nu suntem pregatiti? Pe vremea comunistilor, a “odiosului regim”, in culturile situate de-a lungul drumurilor se invârteau jeturi de apa, din loc in loc treceau canale, conducte, furtune, se auzeau pompe…
Unde sunt? Pai multe dintre ele au fost sustrase chiar de taranii care se plâng, azi, ca nu avem irigatii si ca afacerile agricole “nu renteaza”. Tevi si pompe au disparut de pe ogoarele patriei, fiind folosite in gospodarii de catre indivizii prevazatori, care au furat, dupa Revolutie, tot ce putea fi carat, pe inserat, cu roaba, caruta si tractorul. Au fost inspirati, s-au miscat repede, cu tevile furate au facut o magazie, un gard, iar acum plâng uitându-se cum, dincolo de gard, culturile se usuca si mor.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
