Din nou despre „mulţumesc”

De largă circulaţie

Ni se pare că e o vorbă încremenită în componenţa dată de consoane (nu puţine şi nu dintre cele cu personalitate marcantă precum r sau d, să zicem; în plus, aglomerate şi închizând abrupt cuvântul) şi de două vocale (una, repetată). În fapt, circulă bine de tot (în unele formulări l-am găsit substantivizat: Ziua „Mulţumescului”) şi dă titluri de efect. Poate cea mai agreată trupă de spectacole pentru copii, Gaşca Zurli, şi-a numit o producţie din 2018 „Lumea lui Mulţumesc”, „eroul în jurul căruia oamenii înţeleg mai bine sensul prieteniei”. La o laborioasă emisiune matinală a RRA, „Între prieteni”, Daniela Mihai şi Dan Creţa au cerut ascultătorilor să povestească situaţii care s-au încheiat cu „Mulţumesc” (17 sept. 2019), iar un artist spaniol mărturisea la „Noaptea muzeelor” (18 mai 2019) că a învăţat vreo trei vorbe româneşti, între care prima este „Mulţumesc”.

Şi totuşi, un cuvânt pre(ten)ţios…

Mai degrabă un cuvânt sintetic: „Voi avea un discurs foarte scurt: Mulţumesc!” (pictorul Mihai Nechita-Burculeţ, la vernisajul unei expoziţii de la Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” Oneşti – 14 febr. 2019). O faptă bună poate fi răsplătită până şi cu „amărâtul de «Mulţumesc!» pe care-l primeşti la sfârşitul fiecărei zile de voluntariat” (Florentin Radu, în „Deşteptarea”). Alteori îşi face loc ironia subţire: „După festivitatea de premiere, unii scriitori spun «Mulţumesc!» Alţii însă ar trebui să spună «Bogdaproste!» (Vasile Ghica, Aforisme). Un mercurial ad-hoc arată aşa: „O cafea!” (cumpărătorul, comandând) – 6 lei; „O cafea, vă rog!” – 4 lei; „Bună ziua! O cafea, vă rog!” – 2 lei; idem, cu „Mulţumesc!” în final – 1 leu.

…dar cu destin fluctuant

Unii, încrezători, îi acordă puteri excepţionale („Cea mai bună modalitate de a schimba lumea? Spuneţi «Mulţumesc!»”, ne îndeamnă cineva pe internet) sau îl consideră un bun personal de preţ: „«Mulţumesc!» este unul dintre cuvintele pe care le iubesc. Intenţia de a mulţumi produce o energie aşa de puternică, încât simţi că eşti acolo cu totul când o faci”, constată regizorul Tedy Necula pe blogul său. Se întâmplă însă ca unii să uite „cu desăvârşire trei formule de politeţe: «Bună ziua!», «Mulţumesc!», «La revedere!»” (Doina Dabija, Flacăra lui Adrian Păunescu, 12.07.2019).

Câteva… nemulţumiri filologice

1) MDA refuză să înregistreze vreo variantă cu n (din fostul ani). Variantele regionale învechite sunt (a) mulţămi, (a) mălţemi, (a) mânţămi, (a) mulţemi, absente fiind (a) mulţăni, (a) mălţeni etc.; 2) DEX-ul consemnează direct interjecţia „mulţumesc”, fără a preciza că e forma indicativului prezent a lui „a mulţumi”; 3) ambele lucrări ale Academiei Române îl fixează definitiv pe „mulţumesc” în clasa interjecţiilor, când combinarea cu un pronume personal îl păstrează în clasa verbului: „Vă/îţi mulţumesc/mulţumim”; 4) sinonimul franţuzesc „mersi” este trimis de DEX la „merci”, dar acolo nu a ajuns: de la MERCHEZ se sare la MERCUR.

Mulţumesc din nou pentru atenţie!