Excursia facuta la Paris de un grup de artisti bacauani, sub coordonarea directa a scriitoarei Angela Calapod, a trezit multe polemici in Bacau si in strainatate. Gestul artistilor plastici Cristina Ciobanu si Carmen Poenaru de a parasi grupul si implicit expozitia, invocand conditiile in care au fost cazate, si decizia lor de a face publica realitatea acestor fapte, au provocat intense nemultumiri in randul colegilor cu care plecasera la Paris. Intorsi in Bacau, artistii plastici Vasile Craita Mandra, Marius Craita Mandra si artistul fotograf Viorel Cojan prezinta o realitate total diferita a experientei pariziene.
Expozitia artistilor bacauani, un succes parizian
Chiar daca spun ca inceputul excursiei a fost sub asteptari, Viorel Cojan si Vasile Craita Mandra subliniaza happy-end-ul acestei istorii pariziene, expozitia organizata de Angela Calapod, eveniment la care au participat inalti demnitari. „Nu se compara inceputul cu finalul. Pe cat de rece si balbait a fost inceputul, pe atat de calda si patetica a fost ultima parte si apoi despartirea. Spatiul expozitional era chiar frumos. Ceea ce au povestit fetele este alta imagine. Ele au exagerat. Ce a fost mai apoi a fost peste asteptarile noastre, caldura cu care a fost primita expozitia, cum a iesit vernisajul. Fetele au facut toate declaratiile acelea pentru a avea o scuza foarte clara a dezertarii lor. Daca noi veneam si spuneam ca a fost bine, cadeau rau ele”, declara Vasile Craita Mandra. Artistii bacauani Dumitru Macovei, Ion Mihalache, Vasile Craita Mandra, Marius Craita Mandra si Viorel Cojan au expus in Paris in trei spatii diferite: in doua galerii, dintre care una a Asociatiei „La Vache Bleue”, unde au si dormit artistii bacauani („Cu lucrarile pe pereti, noi ne simteam ca niste faraoni intr-un templu pictat” – Viorel Cojan) si in holul Hotelului Ibis din Paris. La vernisajul artistilor bacauani au fost prezenti Horea Badescu, atasatul Ambasadei Romaniei in Franta, Daniela Popescu, vicepresedinte si secretar general din partea Federatiei Europene a Asociatiilor si Cluburilor Internationale UNESCO, Mihai Vornicu, din partea Bibliotecii Nationale a Frantei, istoricul Gabriel Badea Paun si Serban Cantacuzino, presedintele Fundatiei „Cantacuzino” din Paris.
Artistii barbati reproseaza pictoritelor tradarea si dezertarea
Viorel Cojan si Vasile Craita Mandra dau dreptate pana la un punct pictoritelor Carmen Poenaru si Cristina Ciobanu, care au decis sa paraseasca grupul, dar spun ca, totusi, „fetele” au exagerat, ba mai mult le reproseaza ca au tradat misiunea excursiei si i-au lasat balta sa duca singuri greul expozitiei. „Am anticipat ca vor nemultumite. Nu puteau fi multumite in atmosfera aia, recunosc. Nu puteau niste fete sa doarma pe jos”, a declarat Viorel Cojan. Pe mine nu m-au afectat conditiile. Aveam de castigat atat de mult, incat conditiile de acolo mi s-au parut un moft. Eram la Paris. Puteam sa vad atatea lucruri. Expozitia era un obiectiv artistic al grupului la care au aderat si Cristina si Carmen. Actiunea era anuntata la Ambasada Romana. Si ambasadorul trebuia sa vina. Ele au un alt statut. Stiu. Au expus in alte conditii. Pe ele le-a socat exotismul acestei experiente. Eu am putut sa ignor ambientul. Daca nu ignoram… Mi-am impus sa nu vad, ca daca vedeam ma imbolnaveam de hepatita. Puse cap la cap, noi, niste oameni bine intentionati, ajutati de Angela aici si de Prefectura sa putem vinde, sa ajungem la Paris, ne-am trezit acolo cu o situatie nu extraordinara, acceptabila din punctul de vedere al barbatilor, acceptabila, in ideea puternicei compensatii pe care o aveam, cunoasteam niste artisti, viata lor”. Vasile Craita Mandra sustine spusele lui Viorel Cojan: „Au spus ca nu le intereseaza. Cristina a avut o idee extraordinara, sa pictam panzele acolo. Supararea lor nu a avut margini. Retragandu-se fetele si cu lucrarile aduse din tara, nepictandu-si panzele, a trebuit ca noi sa facem un efort si sa pictam in locul lor. Nu trebuiau sa se supere pe noi ca nu le-am condus. Pentru ca noi a trebuit sa muncim sa si pictam sa si panotam. Noi nu am vrut sa renuntam la actiune. Aici s-a produs divortul dintre fete si noi”.
„I-am spus sa nu se mai intoarca la Bacau!”
Lucrul asupra caruia cad de acord mai toti artistii care au reprezentat Bacaul la expozitia de la Paris este sentimentul pe care-l au acum, post factum, fata de Angela Calapod, organizatoarea excursiei. „I-am spus sa nu se mai intoarca in Bacau, n-are ce cauta aici!, declara artistul fotograf Viorel Cojan. Ii reprosez mai ales ca nu a acordat destula atentie detaliilor. Cel mai mult a gresit fata de fete (Carmen Poenaru si Cristina Ciobanu, n.r.). Ce mi se pare dramatic aici: scindarea produsa de o problema personala generata de Angela Calapod care n-a fost in stare sa gestioneze corect si cu mare atentie cazarea noastra acolo. Asta i-o reprosez din start. Ii reprosez ca nu a acordat destula atentie detaliilor. Ce a gresit a fost fata de fete. Nu le trimiti la marginea Parisului”. Si artistul plastic Vasile Craita Mandra este de parere ca in organizare au aparut disfunctionalitati: „S-a dus Macovei sa vada spatiul acela insalubru in care au dormit fetele. Asta a fost gafa mare a doamnei Angela”. Marius Craita Mandra spune, insa, ca el ar repeta excursia in Franta, in aceleasi conditii cu toate ca declara si el ca „in primele doua zile, la atelier, a fost mai nasol, la galerie a fost alta viata”. Organizatoarea Angela Calapod afirma ca artistii bacauani stiau inca de la plecare de conditiile de cazare din Paris. Aceasta declara a ca a oferit celor doua pictorite conditii mai bune de cazare dar ca ele au refuzat sa se desparta, cerand sa fie cazate impreuna intr-o garsoniera pe care sa n-o imparta cu un eventual proprietar al spatiului. „Mi-am consumat in aceasta excursie nervi, sanatate, timp. Numai cat am avut de alergat sa pun totul cap la cap! Eu am mai avut o experienta cu ele in 2002. Ca dovada sunt singurele care s-au suparat. Ceilalti au spus: „.
„Daca femeia era barbat, nimic rau
nu s-ar fi intamplat”
Toata aceasta istorie pariziana, cu clipele sale de lumina dar si de intuneric sufletesc, are la baza si o semnificatie filosofica, cu sensuri dihotomice. Fiecare are dreptate in felul sau. Sau cel putin asa pare. Realitatea e undeva pe ala mijloc si numai cei care au trait experienta stiu ce a fost cu adevarat. „Stiam. Noi stiam la ce sa ne asteptam. Stiam ca nu ne ducem sa ne intalnim cu un grup de francezi, declara Viorel Cojan. Ca barbati avem alta perspective in legatura cu confortul. Si relatia dintre datorie si fapte este un lucru care a fost abordat barbateste. Noi am anticipat reactia lor. . Eu am spus. Barbatii au o psihologie pe care femeile trebuie s-o inteleaga. Nu confortul ne caracterizeaza pe noi. Ce reprosez fetelor este ca n-au rezistat psihic la acest complex de factori. Le credem ca erau obosite, dezamagite, dupa ce au carat bagaje de aici, colo. Dar din colegialitate nu trebuia dezvaluit acest lucru. Era o chestie intre noi, chiar daca era asa cum au spus ele. Dar n-a fost asa. Aveam la 20 de metri Parisul. Aveam un anganjament fata de Prefectura. Pe fondul nemultumirii lor, nu trebuia sa spuna asta despre colegii lor, ca s-au coborit sub demnitatea lor. Noi ca barbati am primit asprimea locului de acolo altfel. E si o diferenta de statut intre noi: femei – barbati, plus de alura artistica. Ele au un alt statut. Dar trebuia sa ia o hotarare care sa nu afecteze actiunea si sa ne loveasca si pe noi”.
Povestea micutei Columbii din Paris
Locul in care artistii bacauani au fost gazduiti a fost perceput diferit de artistii bacauani. Daca atelierele construite sub podul parizian nu au cucerit pe pictoritele Carmen Poenaru si Cristina Ciobanu, acelasi loc le-a prilejuit artistilor barbati experiente de neuitat. „La Vache Bleue este o micuta Columbie in mijlocul Parisului, un loc in care emigrantii columbieni artisti si-au creat o patrie sentimentala. Stau impreuna, mananca impreuna. Au ramas cu caracteristice etnice care le-a determinat viata. In sensul in care ordinea, curatenia nu este cea mai mare virtute a lor. La ei era un vacarm multicolor si dadaist care din perspectiva noastra se poate numi dezordine si mizerie. Se poate numi, dar nu era. Asta am inteles in timp. Prima noastra impresie a fost destul de proasta. Am fost putini socati. Ne-a socat. Vasile (Craita Mandra, n.r.) avea niste umeri destul de ridicati. Ne-au trebuit cateva zile sa vedem cine sunt ei, ce vor si unde am venit de fapt. Eram putin surprinsi. Ne asteptam totusi la o primire. Cand am ajuns acolo tinta era ziua si ora vernisajului. Nu ma puteam duce la Paris cu un ascendent. Ma duceam cu un descendent. Ma duceam la Paris, din Bacau. Ceilalti au mai fost la Paris eu n-am fost. Eram foarte marcat. Asteptam cu extraordinar de multa nerabdare sa ajungem acolo. Dezamagit am fost ca m-asteptam ca Angela sa faca mai mult pentru confortul nostru. Am lucrat si afara, pentru ca nu era loc acolo”, spune Viorel Cojan. Si experienta gastronomica i s-a parut artistului fotograf Viorel Cojan o experienta interesanta. „Era o mancare rustica. Am mancat lucruri pe care nu le-am mancat niciodata in fiecare zi. O mancare facuta cu manioc, cu legume, cu carne de porc si aici a interpretat Cristina ca ar fi zis ca e mancare pentru porci dar era cu porc. Totul arata ca facut la fata locului. Arata ca undeva intr-o tabara de munte, nu s-a pus problema designului. Aveam tot timpul pe masa avocado, banane, smochine. S-au straduit sa ne faca mancare specific columbiana. Era intr-adevar rustica”.
„Avem un box-office”
Artistul plastic Cristina Ciobanu isi mentine declaratiile referitoare la „experienta parisiana”: „Opinia mea era referitoare la conditiile de cazare si la tratarea noastra sub orice demnitate. Am fost in Elvetia, India, Venetia, Roma. Peste tot am fost tratati civilizat. Nu putem merge sub standard. Avem un box-office. Faptul ca am ales sa mergem la hotel, pe banii nostri, e clar ca nu s-a putut locui unde era programat sa fim cazate. Am reprezentat un oras, o tara. Nu poti fi tratat asa. Vina apartinei organizatoarei Angela Scarlat. Noi nu ne-am dus ca turisti, ne-am dus ca artisti. Noi nu n-am contestat calitatea de artisti a colegilor nostri. Vorbeam de cazare. Acolo, unde trebuia noi sa dormim, artistii columbieni nu dormeau niciodata. A fost o lipsa de respect la adresa noastra. Daca ei, colegii mei, s-au simtit bine, e treaba lor, e ok”. Aceeasi opinie a fost impartasita si de artistul plastic Carmen Poenaru: „Eu nu m-am dus ca turist la Paris. Am plecat ca un artist care se duce sa faca o treaba serioasa. Daca voiam sa vad Parisul, ma duceam printr-o agentie si nu ma costa atat. Nu era nevoie sa bat drumul pana la Paris ca sa gasesc o situatie sub prezentarea care ne-a fost facuta. Asta a fost indignarea mea. Trebuia sa ni se prezinte clar conditiile din tara. Am platit telefonul 3 milioane 700 de lei vechi factura la telefon sunand sa putem face rost de un bilet de intoarcere in tara, pentru ca Angela a ales niste bilete speciale care nu puteau fi schimbate. Nu am avut nimic cu colegii mei, ci cu Angela. Eu am luat atitudine si pentru ei”.Scris de Laura HUIBAN
