Suntem, cu toții, diferiți. Fiecare dintre noi, de la persoană, la persoană, de la un membru al familiei, la altul, de la un coleg, la alt coleg. Dar asta nu ne împiedică să fim uniți. Avem și dovezi. În nebunia cu această pandemie (un pic cam mult prea exagerată, după părerea mea), facem orele online, context în care ne putem vedea colegii, doamnele și domnii profesori, pe micile ecrane. Ne uităm unii la alții, din „ferestrele” noastre, și vedem, mai clar, poate, ca niciodată, că nu suntem deloc la fel. Dar reușim să ne înțelegem, mai bine sau, câteodată, mai puțin bine unii cu alții. Indiferent de asta, legăm prietenii, care se mențin strâns unite, chiar dacă nu ne putem vedea încă în realitate. Și ne respectăm, chiar atunci când avem opinii sau așteptări diferite.
Orice persoană are atât defecte, cât și calități. Mai exact, fiecare dintre noi are unele minusuri, mai mici sau mai mari, dar cu toții avem și calități, care ne ajută, iar din acestea se evidențiază în aceste zile loialitatea și iubirea față de ceilalți.
Atunci când suntem cu toții, trebuie să ne apreciem calitățile, să ne înțelegem defectele, pe care le avem, poate chiar să fim ajutați să ni le îndreptăm, să îi respectăm și pe ceilalți, deoarece vrem, la rândul nostru, să fim respectați. În momentul în care facem toate astea, suntem împreună. Ne putem ajuta și sprijini când este cazul. Faptul că suntem diferiți nu este o greșeală. Diferențele pe care le avem ne fac speciali, dar și capabili de a lega prietenii!
Până la urmă, minus cu minus fac plus, exact ca în matematică.
Maria-Alexandra Vaman, 13 ani, elevă în clasa a VI-a A, la Școala Gimnazială „Dr.Alexandru Șafran”, membră a Cercului de jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău
