Penitenciarul Bacau este o adevarata pepiniera de juristi. Pe langa faptul ca se specializeaza in diverse infractiuni, detinutii devin profesori in Codul Civil si mai ales in Codul Penal. Multi dintre arestatii preventiv au renuntat la avocatii platiti si isi sustin ei cauza in fata instantei.
Dupa gratii, nu ai prea multe alternative. Ori iti cauti tot felul de indeletniciri care sa te faca sa uiti de dulcea libertate, ori iti pierzi mintile. Gabi (35 de ani) si-a gasit o ocupatie care a ajuns sa-l obsedeze. Tanarul a inceput sa stranga o multitudine de hartii, documente si inscrisuri la dosarul sau, care sa-i probeze nevinovatia. „Stau in arest preventiv de un an si opt luni, se plange barbatul. Sunt acuzat ca am facut trafic de persoane, dar nu este adevarat.
La dosarul aflat la Tribunalul Bacau nu exista nici o proba in acest sens. Eu am o multime, care sa ma scoata basma curata. Dar nu ma baga nimeni in seama. Nu am avocat, pentru ca nu-mi permit sa-l platesc. Sunt in stare sa ma apar singur. Dar ori de cate ori ajung in fata instantei si vreau sa prezint probele, judecatorul imi spune sa aman lucrul acesta pentru judecata de fond”.
Gabi ar fi in stare sa vorbeasca ore in sir despre inscenarea facuta de procurori si de privarea sa de libertate pe nedrept. El spune ca avictimele” care apar in dosar au stat cu el de buna voie si nici intr-un caz nu au fost fortate sa-si vanda trupul, lui sau altor persoane. aSunt nevinovat si pot dovedi acest lucru.
Dar nu mi se da sansa. Nu stiu ce sa mai fac. Am ajuns la disperare!” Gabi nici nu vrea sa auda de un avocat, care sa-i reprezinte interesele in fata instantei. „Am avut doi, m-au rupt de bani si n-au facut nimic pentru mine. In momentul de fata, sa mai vreau un aparator, nu am cu ce sa-l platesc! Am invatat sa-mi port de grija si imi voi sustine chiar eu cauza in fata instantei”, a mai spus arestatul preventiv.
Detinutii citesc Codul Penal din scoarta in scoarta
Putere si resemnare. In ochii lui Carol (46 de ani) nu se poate citi altceva. Barbatul a incaruntit dupa gratii, dar mai are de asteptat mai bine de trei ani pana va putea gusta iarasi din pocalul dulce – amarui al libertatii. El a fost condamnat la 20 de ani pentru omor deosebit de grav si a executat deja mai bine de jumatate din pedeapsa (11 ani). Victima a fost o batrana din Onesti, descoperita cu gatul taiat, in propria casa.
Nu am cunoscut-o pe femeie si nu am avut nici o legatura cu moartea ei. Dar cine sa ma creada pe mine! M-au arestat in iulie 1995, m-au batut doua zile si doua nopti sa iau pe umerii mei crima. Am cedat psihic si …am fost condamnat. Dar tot nu ma las calcat in picioare. Sunt sanatos tun si sper ca dupa trei ani sa intru in comisie si sa ma eliberez conditionat. Am sa ajung si la Strasbourg cu dosarul si tot am sa-mi fac dreptate. Este o neregula cu moartea batranei, de care nimeni nu vrea sa tina cont. Judecatorii si-au dat seama ca au gresit, dar nu vor sa revina asupra deciziei. Iar, de platit platesc eu”. Cand este intrebat de familie, ochii detinutului scapara scantei. Carol nu este chiar imun la durere, cum lasa sa se inteleaga. Chiar daca rana e ascunsa adanc in suflet, departe de mizeriile lumesti, de rautatea semenilor si de duritatea gardienilor. aS-a dus familia mea, sopteste barbatul. De cand am fost arestat. N-au mai vrut sa auda de mine, cand au auzit ca am taiat gatul batranei.
Parintii mei au murit, imediat ce eu am ajuns dupa gratii. Fiica mea are acum 26 de ani…In cei 11 ani de detentie nu m-a cautat nimeni… Niciodata!”. Pentru a nu-si pierde mintile, Carol Marin Graef a inceput sa se puna la punct cu legislatia romaneasca. aIn luna septembrie, anul trecut, am actionat in instanta un judecator si un procuror. Ii acuz ca nu si-au facut datoria intr-un dosar, pedeapsa prevazuta pentru aceasta infractiune fiind cuprinsa intre 2 si 7 ani”, afirma detinutul. Carol recunoaste ca a citit Codul Civil si Codul Penal din scoarta in scoarta si ca stie articolele mai ceva ca un avocat. „Aici, la parnaie nu prea ai ce face. Oricine iese de pe poarta Penitenciarului e as in legislatie”, spune barbatul.
A salvat viata unei femei si a fost condamnat doi ani
Detinutul care intra pe usa poarta o mare povara pe umeri. Privarea de libertate a lasat urme adanci pe fata si in sufletul lui Octavian (54 de ani). Barbatul este inchis doar de un an si ar mai trebui sa mai petreaca tot atat dupa gratii. Insa el nu mai vrea si nici nu mai poate suporta regimul de detentie. „Am fost condamnat nevinovat, spune aproape plangand detinutul. Pentru vatamare corporala grava. Dar nimeni nu tine cont de faptul ca eu am salvat de la moarte o femeie cu sapte copii. Incidentul s-a intamplat in anul 1998, iar eu in 1999 m-am mutat cu familia in Italia. Am fost judecat in lipsa si condamnat. M-au adus in Romania cu Interpol-ul”. Octavian este constient de faptul ca, daca pe timpul procesului ramanea in tara, altul ii era destinul. Chiar daca isi ispaseste pedeapsa, barbatul nu a renuntat la lupta. El spune ca nu vrea decat sa i se aspele” cartea de vizita, sa nu apara in fata cunoscutilor, a rudelor… a lumii ca infractor. „Am facut cunoscuta intamplarea mea si presedintelui Romaniei. Dar nu am primit nici un raspuns. Acum am de gand sa intru in refuz de hrana, pana cand dosarul meu va fi rejudecat. Mai bine mor, decat sa mai raman in inchisoare si sa am cazierul patat”, spune hotarat detinutul.
Lili ADOCHITEI
