Politicile anti-drog au devenit un subiect intens dezbătut, atât la nivel național, cât și internațional. În România, regimul juridic privind drogurile este reglementat prin Legea nr. 143/2000, care stabilește cadrul pentru prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de substanțe psihoactive. Dar ce spune legea despre consumul propriu și deținerea de droguri?
Consumul de droguri: o abordare juridică distinctă
Un aspect important de subliniat este că, în România, consumul propriu-zis de droguri nu este incriminat. Acest fapt poate părea surprinzător pentru unii, însă diferența esențială constă în deținerea substanțelor. Deținerea de droguri, fie pentru consum propriu, fie în alte scopuri, este considerată o infracțiune și este sancționată conform legislației în vigoare, scrie legalbadger.ro.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 143/2000, deținerea de droguri de risc pentru consum propriu fără drept este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar pentru drogurile de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Această distincție arată că legiuitorul tratează diferit gravitatea substanțelor implicate.
Deținerea versus consumul propriu-zis
Dacă actul consumului nu este sancționat direct, deținerea necesară pentru consum implică automat o încălcare a legii. Deținerea, chiar și în cantități mici, este considerată o infracțiune, indiferent dacă scopul este consumul personal sau traficul. Astfel, consumatorii devin, de facto, justițiabili în baza actului de posesie a drogurilor.
Această interpretare a legii ridică întrebări etice și juridice: este deținerea pentru consum personal o problemă de siguranță publică sau o chestiune care ar trebui tratată în principal prin politici de sănătate publică?
Infracțiuni conexe consumului de droguri
În timp ce consumul propriu-zis nu este incriminat, există o serie de fapte asociate care sunt sever sancționate:
- Punerea la dispoziție a unui spațiu pentru consum – închisoare de la 2 la 7 ani;
- Prescrierea ilegală de droguri de către medici – închisoare de la 1 la 5 ani;
- Administrarea de droguri fără consimțământul persoanei – închisoare de la 3 la 10 ani;
- Îndemnul la consumul de droguri – închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
Aceste prevederi arată preocuparea legiuitorului nu doar față de posesia drogurilor, ci și față de mediul în care consumul are loc și influențele care pot determina acest comportament.
Droguri și excepții legale: deținerea cu scop medical
Legea face totuși distincția între deținerea ilegală și cea legală. Anumite substanțe clasificate drept droguri, cum ar fi codeina, pot fi utilizate legal în scopuri medicale sau terapeutice, dar numai în condiții strict reglementate. Deținerea acestora este permisă în farmacii sau de către profesioniști din domeniul sănătății, cu autorizații specifice.
O dezbatere deschisă
Abordarea legislativă actuală, care penalizează posesia dar nu și consumul propriu-zis, reflectă o politică menită să descurajeze circulația drogurilor fără a criminaliza în mod direct consumatorii. Totuși, această abordare generează controverse. O parte din societate consideră că sancționarea deținerii pentru consum personal afectează consumatorii vulnerabili, care ar avea nevoie mai degrabă de sprijin și tratament decât de pedepse penale.
În contextul tendințelor globale, unde unele state au adoptat politici de dezincriminare a consumului de droguri în cantități mici, România rămâne fermă în aplicarea sancțiunilor. Dezbaterea rămâne deschisă: ar trebui legiuitorul să reconsidere politica anti-drog pentru a pune un accent mai mare pe prevenție și reabilitare?
Deținerea de droguri pentru consum propriu este în continuare incriminată în România, iar sancțiunile variază în funcție de tipul și scopul drogurilor implicate.
