Medicii si asistentii de la psihiatrie, specialisti in investigatii
Sectiile de psihiatrie ale spitalelor din judet sunt un refugiu pentru tot mai multe cazuri sociale. Pe lânga problemele de sanatate, pacientii au si alte dificultati: au ramas pe drumuri, sunt respinsi de familie sau nu au acte de identitate. Oameni care nu exista pentru cei de un sânge cu ei sau pentru societate sunt vii in amintirea celor care i-au ingrijit in spital.
„Astfel de cazuri au fost mereu, dar acum sunt parca mai multe ca niciodata, ne-a declarat Stelian Radu, asistent de 30 de ani in sectia de psihiatrie a Spitalului Judetean de Urgenta. Trebuie sa facem o munca de detectivi pentru a le afla numele , de unde vin, ce rude au.” Desi nu sunt obligati prin fisa postului sa faca investigatii, medicii si asistentii nu-i pot arunca in strada pe necunoscuti. In sectiile de psihiatrie, durata de spitalizare ar trebui sa fie doar de câteva zile. Sunt, insa, pacienti internati de luni bune sau chiar ani (mai ales in sectia spitalului din Buhusi). „Aceasta este una dintre consecintele desfiintarii caminelor-spital, crede as. Stelian Radu. A fost un curent in Europa in anii ’90, care la noi a ajuns mai târziu. Italienii, de exemplu, si-au dat seama ca a fost o decizie gresita si le-au reinfiintat. Noi nu invatam din experienta altora. Tinem sa experimentam greselile pe pielea noastra.” Rezolvarea problemelor sociale a cazut in sarcina spitalelor, iar costurile sunt o povara pentru bugetul acestora.
„Ruda” de nevoie
Un caz pe care nu-l poate uita asistentul „veteran” de la Psihiatrie este cel al Mariei, o fosta profesoara. Aceasta locuia intr-o garsoniera, dar mergea zi de zi pe locul casei in care traise zeci de ani si care fusese demolata. Si-a pierdut mintile si a ajuns la Psihiatrie. Stelian Radu s-a chinuit sa-i obtina un loc la caminul de batrâni. Intr-un Ajun de Craciun, a fost sunat de la azil. Batrâna murise. A inmormântat-o si i-a facut pomenirile. Rudele nu au dat vreun semn de viata. Si-au amintit doar de garsoniera batrânei si au pus mâna pe ea.
Internat… pe banca
In acest moment sunt internati in sectia de psihiatrie a SJU 5 pacienti ai nimanui. „Fiecare are povestea lui, spune dr. Carmen Covrig, sefa sectiei. Cu fiecare trebuie sa vorbesti si sa te comporti altfel. Ii cunoastem de acum. Am un pacient pe care il stiu de când lucrez in spital, din anii ’90. Este schizofren, a stat prin Ungaria, a fost si inchis 2-3 ani pe acolo. De atunci nu suporta ideea de a fi inchis undeva.” Barbatul vine in sectie, accepta ingrijirile, dar daca i se spune ca se completeaza fisa de internare, pleaca. Vara trecuta a dormit noapte de noapte pe o banca, in fata sectiei.
Câte povesti, atâtea dureri
Necunoscutii sunt o adevarata provocare pentru personal. Femei sau barbati, sunt adusi cu ambulanta sau vin pe picioarele lor. Unii nu stiu sau nu vor sa spuna cum se numesc. Altii simuleaza simptome exagerate pentru un pat si o farfurie de mâncare. In colaborare cu asistentul social al spitalului, Lili Zaider, personalul din sectie incepe munca de detectiv. In decembrie anul trecut, a fost gasit dormind in strada, la -18 grade Celsius, „Sile”. Toate rudele lui se numeau Ion si spunea ca e din „Cut”, ceea ce a dus cautarile pe o pista gresita, spre Sascut. Intâmplator au aflat ca in Neamt este o locatitate Cut. Politistii de acolo l-au recunoscut dupa semnalmente, iar familia a venit sa-l ia. Pentru un alt barbat s-au rascolit toate bazele de date: nu aparea in evidentele politiei, nu avea asigurare medicala, nu exista. Era din Botosani, tinut clandestin, din mila, la un camin, fara acte, fara dosar. Barbatul calatorea frecvent si simula accidente de circulatie pentru a fi internat si a capata un pat si hrana.
Renegati de cei apropiati
Un alt pacient, care traise multi ani in centrul de la Racaciuni, ajunsese om bun la toate prin sat. A fost gasit inghetat intr-un sant. Luni de zile i-a fost cautata familia. La final, din cele doua surori, niciuna nu a vrut sa-l ia acasa. O bolnava de 45 de ani sta din iulie 2010 in sectie. Femeia are un fiu jandarm, care o reneaga. Medicii au incercat sa-l convinga sa-si ingrijeasca mama, au apelat si la superiorii lui, dar fara folos. O pacienta din Calarasi vine de ani de zile sa-si viziteze sora la Margineni, numai ca aceasta este moarta de mult. Femeia ajunge mereu la Psihiatrie. Medicii sau asistentii iau legatura cu rudele din Calarasi, o urca in trec,ii platesc biletul si spera sa nu o revada. Dupa cel mult doua luni, femeia le bate iar la usa.
Citati la CEDO
Gesturile caritabile sunt ceva obisnuit pentru personalul de la psihiatrie. Nu de putine ori le dau bolnavilor bani de drum, platesc taxele actele de identitate, le aduc de acasa haine si mâncare. Uneori, rasplata este… neasteptata. O pacienta cu schizofrenie, obisnuita a sectiei, s-a bucurat de toata bunavointa personalului. Dr. Andreia Gociu o imbraca din cap pâna in picioare, o ajuta cu tot de avea nevoie. Intr-o zi, medicul s-a trezit citat la CEDO. Pacienta s-a plâns ca a fost tinuta cu forta in spital, ca a ramas fara casa si cere despagubiri de 1 milion de euro. Dr. Gociu nu-i poarta pica si este convinsa ca in spatele femeii se afla cineva cu intentii murdare. „Argumentatia din dosar este prea bine formulata, ca de un specialist”, ne-a spus dr. Gociu. „Aceasta pacienta ne-a dat activitatea peste cap o saptamâna, ne-a declarat dr. Covrig. Am fost nevoiti sa raspundem solicitarile instantei, o data si inca o data, sa facem copii dupa toate fisele si dupa tot felul de alte documente.” Specialistii din sectiile de psihiatrie cred ca, in conditiile adâncirii saraciei si ale incidentei tot mai crescute a psihozelor, statul ar trebui sa gaseasca rapid solutii pentru a degreva sectiile din spitalele de acuti. Dintre sugestiile pentru guvernanti ale specialistilor din sectia de psihiatrie a SJU amintim doar doua: infiintarea unor sectii pentru bolile psihice cronice si amenajarea unor locuinte protejate pentru pacientii care, sub supravegherea unor asistenti sociali, pot fi integrati in comunitate.
