De câte ori rostesc numele cotidianului băcăuan, gândul mă duce spre poemul care a mobilizat energiile înaintaşilor noştri în momente de înaltă trăire patriotică: „Deşteptarea României“. Nu ştiu dacă în agitatele ore şi zile din decembrie 1989 naşii ziarului au avut în minte episodul de istorie literară/naţională, dar numele ales este bine-venit.
Mi-ar face plăcere să aflu că memoria culturală l-a aşezat în prim-plan pe Vasile Alecsandri, autorul poeziei care iniţial avea titlul „Cătră români“, şi că, indirect, este un omagiu adus ilustrului nostru concitadin. Să deschidem poezia-manifest şi să extragem o egalitate semantică: „a lumei deşteptare“, din versul al treilea, enunţând virtuala trezire la realitate, apare drept certitudine când, în strofa a treia, atributul genitival devine subiect, iar infinitivul lung îşi asumă rolul de predicat: „Iată! lumea se deşteaptă din adânca-i letargie!“
În acelaşi perimetru băcăuan, al Prefecturii, unde s-au preparat noi coordonate acum 25 de ani, este gravată în piatră ultima strofă a aceleiaşi poezii: „Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!/Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind./Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare/Pentru Patria sa moare,/Nemurire moştenind“. În 1971, un grup de intelectuali băcăuani a ţinut să aşeze pe laterala Casei de Cultură o placă de marmură cu înscrisul de mai înainte. Spre dreapta, la câteva zeci de metri, între blocuri, era Casa de Sfat şi Cetire „Vasile Alecsandri“, întemeiată de generalul Dragomir Badiu în perioada interbelică. După cum se vede, totul respiră entuziasm patriotic şi poartă amprenta personalităţii celui mai mare scriitor român de până la Mihai Eminescu.
Ca publicaţie literară, „Deşteptarea“ a existat încă din secolul al XIX-lea. În 1879, la 25 decembrie, apărea la Lugoj acest „jurnal beletristic, ştiinţific, economic şi umoristic“, în care era retipărită poezia „Hora de la Plevna“ a lui Vasile Alecsandri. La Cernăuţi, o altă „Deşteptare“ (1893-1904) ţine să-i publice şi ea un text – „Ştefan şi codrul“ – şi tot la Cernăuţi o „gazetă pentru popor“ va purta acelaşi nume. În urmă cu o sută de ani, Federaţia Socialiştilor Români din America îşi editează o foaie săptămânală, iar la Chişinău, în iulie 1989, Frontul Popular din Moldova îşi tipăreşte un buletin cu acelaşi titlu. „Deşteptarea“ se va numi şi revista macedo-română apărută la Bucureşti în 1990 şi tot atunci şi în acelaşi loc Partidul Socialist Liberal îşi scoate propriul organ de presă.
„Enciclopedia României“ a lui Lucian Predescu (1940) enumeră localităţile unde au apărut ziare cu acest titlu: Huşi (1879), Vaslui (1876), Focşani (1871; 1904), Iaşi (1882; 1917), Piatra-Neamţ (1891; 1914), Braşov (1905), Soroca (1918), Bucureşti (1932), Galaţi (1934). „Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică“ (coord., Marian Petcu, 2012) aduce, firesc, noutăţi. „Deşteptarea“ mai apărea la Bucureşti (1874), Salonic (1908), Craiova (1911), Roman (1912; 1913), Râmnicul Sărat (1927), Constanţa (1931), Brăila (1932), Timişoara (1934), Arad (1946) şi, mai aproape de noi, Bacău (1989), Constanţa (1990), Brăila (1991), Slatina (1997).
Nu cunoaştem biografia acestor periodice, dar ştim că „Deşteptarea“ băcăuană se distinge prin longevitate şi – spun cititorii – calitate jurnalistică.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
