Despre rahatii de câine si jigodismul pe doua picioare

Tare as vrea sa pun drept motto acestui editorial zicala despre câinele care moare de drum lung si prostul de grija altuia. Nu ca m-as omori dupa zicale si proverbe care ar fi, chipurile!, un soi de chintesenta a intelepciunii românesti. Nu-i deloc asa, iar o alta zicere poporana – “Numai boul este consecvent” – are argumente care o spulbera in fiecare zi prin Bacau. Unii, care nu sunt neaparat (sau in primul rând) boi, ci doar javre suferind de jigodism, ramân in cloaca propriei mizerii, pe care o gargarisesc permanent cu o publica placere. Si ca sa fim clari, este vorba si despre politicieni de toate culorile, si despre cocotatii politic in functii, dar si despre profitori ai presei locale, pe care o incearca sa o incalece in fel si chip, doar pentru a creste un profit unsuros si spre propria placere bolnava de a scuipa pe oricine, oricând. Când inchizi ochii in fata chipului urât al orasului in care traiesti doar pentru ca jupânul ce-ti pune in mâna pâinea zice ca totul e minunat, nu ai dreptul sa dai lectii de niciun fel si nici sa dezgropi mereu si mereu trecutul, incercând sa justifici mizeria, somajul, tristetea, lipsa de speranta care te inconjoara actual si imediat. De la a sta lânga un om care de fiecare data spune ca Bacaul a ajuns un fel de El Dorado al investitiilor si investitorilor, pâna la a executa ordine ilegale si aberante venite dintr-o mârsava dorinta de razbunare, incheind cu zâmbetul cleios care intâmpina minciuna evidenta emanata fara audienta si fara cititori – toate sunt precum rahatii de câine care umplu trotuarele, insa pe care fie le ocolim incercând sa nu le vedem, fie le acceptam ca pe un dat stupid, o conditie obligatorie a statutului de cetatean al Bacaului. Nu e un capat de lume ca mizeria patrupedelor este peste tot, vor spune cei pentru care lumea incepe la Nicolae Balcescu si se termina la Bogdan Voda! Nu nu este un capat de lume, este doar inceputul obisnuintei unora de a trai mânjiti, si pe pantofi, dar si pe genunchi, pentru ca ei se pleaca in fiecare zi de teama, din interes, ca asa le este felul, ca au aceeasi infricosatoare rautate sau pentru ca, pur si simplu, nu le pasa. Din fericire, ei au fost o minoritate si or sa ramâna o minuscula pata urât mirositoare pe o fil rusinoasa a Istoriei acestui loc. Pe care nu merita sa-l numeasca Acasa!