Răsfoind mărturii ale antropologilor și istoricilor, îmi sar mereu în ochi strategii pe care specia căreia îi aparțin le tot experimentează de la începuturile sale.
Peștera celuilalt… Spiritul afacerilor imobiliare a fost concentrat mai întâi, după cum știți, pe confortul peșterilor. O peșteră bună trebuia să asigure securitatea, să fie conectată la o infrastructură care facilita accesul la resursele de hrană și apă. Firește, erau peșteri de diferite stele. Cultivând aplecarea timpurie a lui homo erectus către util și estetic, agenții imobiliari au mâncat o pâine bună și în preistorie. Cei care cred că prostituția a fost cea mai veche meserie din lume se înșală amarnic. Agentul imobiliar și șamanul își dispută întâietatea. Cu amiciția șamanului, care chema ploile, ademenea vânatul și alunga bolile, peșteristul imobiliar a fost întemeietor de cultură și civilizație. Totul a fost bine, până când s-a născut în sufletul ticăloasei ființe numită om gustul pentru peștera celuilalt. Atunci, agentul imobiliar a devenit războinic imobiliar, șef de trib care, cu sulița și arcul, cucerește ispite locative. Meseria a făcut istorie. Vezi sulițele și arcurile întinse recent prin Lavra Peșterilor din Kiev, de pildă…
Dar nu treci tu pe la poarta mea?… Când lucrurile, după stabilirea noii ordini imobiliare peșteriste se calmau, ghiavolul începuturilor nu intra în grevă. Lucra chiar și în zilele de sărbătoare. Punea în operă tot felul de ambuscade pentru orgolii, înfiripa mici stihii ale neastâmpărului din tolba cu săgeți otrăvite, dar nu dezlănțuia marile stihii războinice. Când, trebăluind te miri ce prin pustietăți, unii peșteriști care erau deranjați de vecinii lor îi amenințau duios: ,,Dar nu treceți voi pe la gura peșterii noastre?!” Am regăsit în copilăria mea această declarație belicoasă: ,,Dar nu treci tu pe la poarta mea?!”… Astăzi o regăsesc pe la toți pofticioși de statut de jandar al lumii. Care multe porți și-au mai amenajat…
Bățul prin gard… Cel mai vechi test de anduranță pentru un sistem de securitate este cel cunoscut în istorie sub o denumire banală: bățul băgat prin gard. Dacă voiai să afli câte ceva important despre sistemul de pază al unei gospodării, băgai bățul printre ulucile răzlețe ale gardului și aflai nespus de multe, în funcție de reacția hamhamului de serviciu. În copilărie, când mergeam la furat cireșe, testul acesta era de mare folos.
Zilele trecute, pentru că tot ne aflăm în plin sezon estival, lady cea mai cu moț a Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, și-a aruncat în bagaje tradiționalul băț cu patină peșteristă, trezind în el și patima hărățitului. A ajuns în Taiwan și a băgat bățul printre ruinele zidului chinezesc. Logica modernă a diplomației ne spune că firesc era să meargă direct la Beijing, pentru a glăsui ce și cum, dar genele belicoase ale grotelor i-au sugerat altceva. Etern pofticiosul de Casă Albă, ofilitul june-prim Trump, s-a răzvrătit electoral, umflându-și bicepșii către Pelosi: ,,Ce dracu făcea ea în Taiwan?”… Bombănitor cu stil, n-a folosit expresia dragă hărățitorului de rând: ,,Bățul prin gard”. A trimis direct la serviciile de mentenanță ale Nenumitului. Cert este că lady Pelosi a aflat câte ceva, aplicând strategia bățului printre ruine. A realizat că hamhamul chinezesc stă de strajă, căci, câteva zile, urcat pe aripi de bombardiere nevricoase, a făcut mare hărmălaie, relansând întrebarea: ,,Javra care latră nu mușcă?”
A folosit utilă vizita călare pe băț a lui Nancy Pelosi?… I-am aruncat, repetat, această întrebare, americanului care mă consiliază mereu, Mark Twain… Mi-a răspuns în rafale, fără să risipească de tot ceața, inventând chiar și noi cețuri… ,,Omul poate uita unde a îngropat pipa păcii, dar nu uită niciodată unde se află toporul”… ,,Să presupunem că ești un idiot și să presupunem că ești membru al Congresului, dar mă repet”… ,,Nu există clasă criminală americană, în afară de Congres”… ,,Dumnezeu a creat războiul pentru ca americanii să învețe geografia”… ,,Sunt destul de sigur acum că deseori, foarte des, în problemele legate de […] politică puterile de raționament ale omului nu sunt deasupra maimuțelor”… Dar dacă, l-am mai întrebat, Nancy Pelosi folosește această strategie ca agent imobiliar de lux care vrea să închirieze Casa Albă?… Dar dacă poate că chiar trebuia să li se arate chinezilor niscaiva mușchi?… Am fost concediat politicos. Se pare că nici genialul șugubăț nu avea răspunsurile la el.
Ion Fercu
