M-am născut în anii ’70, iar singurele amintiri ale Bacăului vechi sunt siluetele încețoșate ale clădirilor de altădată. În memorie mi-au rămas câteva case de pe actuala stradă 9 Mai aflate cel mai probabil pe locul Liceului cu Program Sportiv, apoi casele de pe strada Șoimului, casele de pe strada I.S.Sturza, eterna Casă Alecsandri de pe strada George Apostu sau Casa Rafailă situată pe strada Cuza Vodă.
Dar dintre toate acestea, clădirea cea mai vizibilă pentru toți, rămâne fostul Hotel „Central”. Știm prea bine că la parterul clădirii de care vorbesc se află Teatrul Municipal „Bacovia”. Mai știm că hotelul a fost privatizat la finele anilor ’90 de către Fondul Proprietății de Stat. Acesta a fost vândut la licitație, iar, în timp, a avut mai mulți proprietari.
Am tot sperat că cineva îi va reda clădirii farmecul de altădată, că va rămâne în picioare un martor al Bacăului vechi. Clădirea a rămas neschimbată pentru că nimeni nu s-a ocupat de ea, nu a întreținut-o, iar despre gradul de degradare în care a ajuns în ultimii 27 de ani, ziarul Deșteptarea a consemnat de fiecare dată, trăgând nenumărate semnale de alarmă. Făcând trimitere la flash-urile memoriei, îmi aduc aminte (copil fiind) de legendele care circulau despre activitățile care se desfășurau în interiorul Hotelului „Central”.
Pentru un copil, toate istoriile acestea căpătau o altă dimensiune atunci când dădeam frâu liber imaginației. La un moment dat mă gândeam că povestea locului ar fi numai bună pentru scenariul unui film. Eu văd „lucruri” de fiecare dată când privesc clădirea în ansamblu, văd oameni din vremurile apuse, iar dacă închid ochii, parcă aud în fundal muzică de patefon. Același sentiment, dar cu un gust și mai amar, mă încearcă atunci când trec pe lângă Casa Alecsandri.
Lăudabile până acum intențiile Consiliului Local și Consiliului Județean de a salva Hotelul „Central” și Casa Alecsandri. Oare ce s-o mai întâmpla cu ele!?!
