E circ. Un balamuc grotesc, de nici nu-ți mai vine să deschizi televizorul. De teamă. Să nu mai tot auzi vorbindu-se despre pensii, pensionari, bani sau lipsa lor. Firește că-mi pasă de bătrânii care, în amurg, se cuvine a fi respectați, și nu umiliți, asigurându-li-se un venit decent, îndestulător.
Mă revoltă, însă, că s-a tot vorbit, în van, despre reformarea pensiilor. Evident, e vorba despre „pensiile speciale” – termenul pe care niște indivizi bine instruiți l-au lansat în mulțime. Și chiar a prins. Cu el s-a defilat în campanii electorale. Și s-au câștigat voturi. Atât, doar, căci ajunși acolo, „învingătorii” n-au mai strigat nici „Puie MSD”, nici că magistrații, militarii și cine știe cine încasează, la bătrânețe, mai mult decât li s-ar cuveni. Un agent electoral, al naibii de eficient, ca și apa caldă ori căldura.
N-am de gând să zăbovesc asupra acestor pensii, e drept, nesimțite – un alt termen lansat de încă un individ în privința căruia n-am deloc un sentiment bun. Vreau doar să consemnez, cu nespusă îngrijorare, că se pregătește lansarea unor „tineri” pensionari care vor împovăra sistemul, și-așa sufocat de atâția „obosiți” care nu mai pot munci. Pe lângă tinerii polițiști și jandarmi care, știm cu toții, tociți de-atâta muncă, de-a dreptul consumați, s-au grăbit să iasă-n pensie la doar … 40 de ani, atrași de o pensioară mai mare ca salariul, acum și circarii, împreună cu balerinii vor fi trași pe dreapta, în aceleași condiții ca și restul populației.
Adicătelea, dansatorii, jonglerii, clovnii, călăreții de circ, dresorii de animale sălbatice, soliștii vocali de operă și de operetă, instrumentiștii la instrumente de suflat și cascadorii, cu toții pot ieși mai repede la pensie, dacă au stagiul minim de cotizare, de 20 de ani. Se pot retrage din câmpul muncii chiar și înaintea împlinirii vârstei de 50 de ani. Consumați și ei. Pe de altă parte, angajaților din Sănătate – SMURD, SAJ (Salvare), UPU (Primiri Urgențe), ATI (anestezie terapie intensivă) – pe care i-au erodat, la propriu, ritmul drăcesc impus de salvarea vieților, guvernanții le-au refuzat „anticiparea” la 57 de ani.
L-am interogat pe acest subiect, în două rânduri, pe ministrul Sănătății, și de fiecare dată mi-a răspuns că „nu se poate” fiindcă sunt prea valoroși, se formează în ani mulți de practică, și … nu au înlocuitori. Total de acord. Păi, dacă tot sunt așa de prețioși, de ce nu le și plătesc, pe măsură, eforturile și abilitățile. Măcar lor, celor care nu se grăbesc spre marea leneveală, insistând cu încăpățânare să se dedice readucerii din gherele morții atât a bețivilor, aurolacilor, smardoilor cu „placajul” umflat, cât și a „donatorilor de organe” pe două roți ori a zvânturaților sfidători călărind „beamvea-uri” criminale.
Vor rămâne, ca și restul românilor de bun simț, să cotizeze pentru pensiile nemeritate de mulți dintre cei care s-au dat răniți, dar care, acum, sunt numai buni de muncă, tot la stat. Din păcate, mult prea puțini sunt cei care nu se feresc de muncă, rămânând pe baricade, chiar și pe lefuri mizere, fără a se gândi o clipă că, peste ani, există marele risc, asumat, de a ajunge … cerșetorii societății, simple umbre mișcătoare.
