Redactor: In acest an, in luna mai, romanul aSimion liftnicul. Roman cu ingeri si moldoveni”, castigator al premiului aMagnesia Litera” si declarat cartea anului 2007 in Cehia, a aparut la Editura Castelvecchi din Roma. Orgoliul de scriitor roman care patrunde in spatiul occidental e mai mare sau mai mic dupa aceasta reusita?
Petru Cimpoesu: Magnesia Litera este antr-adevar cel mai important premiu acordat romanului meu – as vrea sa va spun ca din staff-ul care acorda acest premiu face parte, printre altii, si Vaclav Havel – dar nu e singurul premiu. aSimion liftnicul” a mai primit premiul Uniunii Scriitorilor si pe cel al revistei aCuvantul”, pe care eu le consider de asemenea foarte importante. De exemplu, an acelasi an, 2001, au mai fost premiati de revista aCuvantul” Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, Johnny Raducanu, Horia-Roman Patapievici si Cristian Tudor Popescu. M-am aflat, asadar, antr-o companie cat se poate de onorabila. Cat despre orgoliul de a patrunde an spatiul occidental, sa fim seriosi! an spatiul occidental, prezenta literaturii romane este cu totul nesemnificativa. Romanul meu a fost tradus la o editura destul de mare, Castelvecchi, si a fost foarte laudat de redactorii editurii la antalnirile cu publicul prilejuite de Targul de carte de la Torino, dar cu o floare nu se face primavara.
Red.: Impreuna cu scenaristul si regizorul Igor Cobileanski ati pus la cale realizarea unui lung-metraj dupa romanul aSimion liftnicul”. Ce noutati ne aduceti despre versiunea ain miscare” a cartii? In ce stadiu se afla acest proiect si cum veti rezolva problema finantarii?
P.C.: Proiectul unui film dupa aSimion liftnicul” este anca la anceput, an stadiul de scriere a scenariului. Si nici nu mai sunt sigur ca filmul va fi facut de Cobileanski. antre timp, se pare ca el si-a gasit alte prioritati, iar pe de alta parte, un alt tanar regizor, Marian Crisan, premiat la Cannes anul trecut cu Palme d”Or pentru scurt-metrajul aMegatron”, si-a exprimat intentia de a ecraniza cartea mea. Despre finantare, va rog sa-i antrebati pe producatorii filmului, atunci cand se va pune problema an termeni concreti. Treaba mea se rezuma la a propune un scenariu cat mai bun.
Red.: Spuneti intr-un interviu in saptamanalul literar aObservator cultural”, din aprilie 2007, ca intentionati sa scrieti un roman despre conditia omului, despre iubire si lipsa iubirii, despre tradare. Ati abandonat acest gand sau dimpotriva, literatura romana va primi din partea dvs. o veste buna?
[ad#stire] P.C.: Nu am abandonat, Doamne fereste! Scriu, dar merge foarte ancet, tocmai din cauza nenumaratelor obligatii sociale pe care le am. Printre altele, poate e bine sa stiti, eu trebuie sa mai merg si la serviciu, sunt functionar public, zilele acestea ma pregatesc sa fiu evaluat la Ministerul Culturii… Nu stiu daca literatura romana va primi o veste buna sau una rea de la mine, ancerc doar sa-mi fac treaba cat pot de bine si fara sa ma grabesc. Nu are rost sa ma grabesc tocmai din cauza ca sunt antr-o permanenta si tot mai acuta lipsa de timp. Vedeti, dupa o varsta, cu totii intram an criza de timp si se pare ca am ajuns si eu la varsta aceea.
A consemnat Gabriel Pop
