De două decenii
Ziua de 21 februarie a fost proclamată de Conferinţa Generală a UNESCO, în noiembrie 1999, drept Ziua Internaţională a Limbii Materne. După un deceniu, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie menită „să promoveze conservarea şi protecţia tuturor limbilor utilizate de popoarele lumii”. Limba maternă este considerată „cel mai puternic instrument de conservare şi dezvoltare a patrimoniului tangibil şi intangibil”. Ca urmare, organizaţia mondială militează pentru „dezvoltarea conştiinţei tradiţiilor lingvistice şi culturale în întreaga lume şi la inspirarea solidarităţii bazată pe înţelegere, toleranţă şi dialog”. (După Wikipedia; erată: bazate, nu *bazată, pe… baza acordului în gen, număr şi caz cu substantivul determinat, în genitiv – solidarităţii.)
Durere… străromână
După două decenii, ONU sau mai degrabă UNESCO ar fi trebuit să-şi pună din nou întrebarea: „În ce stadiu se află acele limbi grav ameninţate cu dispariţia?” Pe noi, românii, ne-ar fi interesat ce mai fac fraţii din Croaţia, istroromânii, a căror limbă a fost pusă în Cartea Roşie a limbilor în pericol. Ministerul Culturii din acea ţară a decretat, în 2007, graiurile valah şi jeiănesc drept bunuri culturale imateriale protejate. E puţin, dar tot e ceva…
De fapt, ce e limba maternă?
Se poate intui uşor: este limba pe care o învaţă cineva în prima copilărie, de la părinţi. În urmă cu secole, se numea limba-mumă sau limba maicei şi apărea în ambele ipostaze: „Gramatica limbii materne” (Paul Iorgovici, 1799), respectiv „Metodica ne învaţă a ceti, a scrie şi a socoti, a cunoaşte sânta leage şi limba maicei” (Villaume, „Pedagoghia şi metodica pentru învăţătorii shoalelor orăşeneşti şi săteşti”. Acum întâi pre limba dacoromânească tradusă şi prefăcută de Naum Petrovici, Buda, Crăiasca Tipografie a Universităţii Ungariei, 1818). Teoreticienii s-au servit de această sintagmă pentru a exemplifica stilul ca deviere: „Din mulţimea de cuvinte, expresii, construcţii pe care i le oferă limba sa maternă, scriitorul alege pe cele mai potrivite cu stările-i sufleteşti şi, mai ales, cu intenţiile sale artistice” (Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, 1944); „Rezultatul acesta îl atinge poetul dând o întrebuinţare personală instrumentului obştesc al limbii materne” (Tudor Vianu, Probleme de stil şi de artă literară, 1955).
Ediţia 2019, de la strămoşi…
Radio-România Actualităţi s-a raliat propunerii ONU de a se comunica, în limba maternă, un proverb preferat, despre pace, armonie, rezolvarea conflictelor, rezistenţă, bunăstare. Cătălin Cîrnu, simpaticul realizator al „Matinalului”, a primit pe e-mailul redacţiei şi maxima „Cuvintele învaţă, exemplele conving”, doar că cele patru vorbe sunt traducerea dictonului latin „Verba docent, exempla trahunt”. Paguba e aparentă, de vreme ce romanii ne-au lăsat nu doar limba-mamă, ci şi tezaurul de înţelepciune. Numai de l-am urma…
… la Pasărea Colibri
Ilustraţia muzicală a venit dinspre cunoscuta formaţie şi o la fel de ştiută melodie: „Proverbe”. Ceva ne-a… zgâriat la ureche mai puţin („nu-i fă”, în loc de „nu-i face”, pentru că imperativul negativ se construieşte cu infinitivul) sau mai mult („pisica blândă zgâriază rău”; e de neadmis conjugarea verbului a zgâria în forma eu *zgâriez, tu *zgâriezi, el/ea *zgâriază, în loc de eu zgârii, tu zgârii, el/ea zgârie). Ne întrebăm de ce până acum nimeni nu a contestat abaterea de la bunul-simţ al limbii. Ne răspunde Albert Einstein: „Lumea nu va fi distrusă de cei ce fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervină”.
