Despre Eminescu, la Bahna

Este o localitate/comună din judeţul Neamţ (între Buhuşi şi Roman), atestată sub acest nume la 1772, în Ocolul Bistriţei. Din 1925 s-a numit Vasile G. Morţun, până în 1948. Descendent al unei vechi familii boiereşti din Bucovina, cu întinse proprietăţi pe raza comunei Bahna, V. G. Morţun (1860, Roman – 1919, Bahna, jud. Neamţ) a fost elevul lui Mihai Eminescu.

În 1875, a urmat studiile liceale la Institutul Academic din Iaşi, unde l-a avut profesor de limba germană, iar apoi a beneficiat de cursuri de artă dramatică la Paris. V. G. Morţun a ajuns astfel autor de piese de teatru şi actor, publicând drame (Ştefan Hudici, Zulnia Hâncu), traduceri şi poeme în proză. Fostului său dascăl de la Iaşi i-a dedicat o ediţie imediat după moartea acestuia, cu titlul „Proză şi versuri“ (1890).

Noutatea faţă de ediţia lui Titu Maiorescu constă în includerea poeziilor tipărite în revista „Familia“ (1866-1869, 1884), a două postume şi a basmului cult „Făt-Frumos-din-Lacrimă“. La acestea a adăugat nuvela „Sărmanul Dionis“ şi studiul „Influenţa austriacă“. A mai pregătit o ediţie a operei lui Ion Creangă, cu colaborarea autorului, care – ne informează Remus Zăstroiu – „ar fi rămas în manuscris“.

Una din zilele sfârşitului de mai 2014 am dedicat-o explorării zonei, cu foste sau actuale localităţi: Izvoare, Urzici, Broşteni, Bahna. În prima parte, am asistat la lecţiile de limba şi literatura română propuse de Irina Marian, pentru a-şi susţine gradul I (o oră la Izvoare şi celelalte trei, la Bahna), împreună cu lect.univ.dr. Nicoleta Popa-Blanariu şi prof.dr. Gheorghe Brânzei. La sugestia noastră, ultima activitate a fost o şezătoare, cu invitaţi care au vorbit despre Horia Gane (Elena Roşu, soţia) şi V. G. Morţun (Neculai Bârjovanu, n. 1936).

Elevii de-a şasea şi cei de-a şaptea au fost primii exploratori ai locurilor amprentate V. G. Morţun. După ce i-am ascultat cântând şi recitând din creaţia lui Eminescu, am vorbit cu ei despre roadele cercetării locale. „Mormântul lui V. G. Morţun nu mai este lângă iaz. A fost mutat în parc, chiar în mijlocul satului“.

Copiii, care au bătut cu pasul ambele locuri, au făcut poze, au stat de vorbă cu oamenii şi au promis că vor pregăti cum se cuvine centenarul morţii lui V. G. Morţun, peste cinci ani. Acelaşi angajament l-am auzit de la primarul Liviu-Cristian Ploşniţă (al cărui naş de cununie este istoricul Jean Ciută), care proiectează un bust al scriitorului şi botezul şcolii, cu numele acestuia.

Ne-a venit şi nouă rândul să fim luaţi la întrebări: „V-am văzut la televizor vorbind despre Casa Alecsandri – ne-a interpelat o fată dintr-a şaptea. Noi măcar îl avem pe V. G. Morţun aici, dar dv. de unde veţi şti că Vasile Alecsandri s-a născut în Bacău?“ „Şi pentru Giorge Pascu ar trebui făcut ceva, că tot Bacăul îi este oraşul natal“, a intervenit Gh. Brânzei, doctor în Filologie cu o teză despre autorul „Sufixelor româneşti“ (1916). Până spre ora 22 (15 ceasuri, adică), am colindat satul/satele, am fotografiat mormântul lui V. G. Morţun şi am făcut interviuri cu bătrâni bucuroşi că pot să arate cuiva poze vechi şi să povestească despre marele boier şi om de cultură.

Strict lingvistic, am notat vorbele unui elev din Izvoare, care a tălmăcit perfect metoda clepsidrei: „A existat ceva înainte, adevărat, din care scriitorul a făcut textul propriu-zis şi după aceea am venit noi, care facem textul nostru“. Când am cerut numele vechi ale localităţilor, directorul Şcolii, Constantin Popescu (profesor de matematică), a notat corect: Tuţcanii din Vale, numit înainte Tuţcani-Vale, respectiv Tuţcanii din Deal, după Tuţcani-Deal.

Fosta elevă a profesoarei Scorţanu din Schitu-Frumoasa, Irina Marian, a fost din nou felicitată de inspectorul Gh. Brânzei pentru că o elevă de la Bahna, Bianca Bută, a ajuns la faza naţională a olimpiadei de limba şi literatura română în urmă cu doi ani.
Lecţia Eminescu continuă să dea roade.