Despre devianță

S-a tot vorbit zilele acestea prin media locală și pe rețelele de socializare despre „DECRET”, subiect dezvoltat printr-o conferință națională cu participare internațională.

Nu am să intru în detalii cu privire la subiectul conferinței, însă, căutând în dicționar semnificația cuvântului devianță am aflat că este vorba despre „un tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate”.

Subiectul este extrem de ofertant, dar pornind de la devianță, gândul mă duce spre conduita tuturor: elevi, tineri, cadre didactice, funcționari publici, autorități, oameni simpli, părinți. Se întâmplă frecvent prin natura muncii mele să observ comportamentul oamenilor.

Pot spune că în toate mediile întâlnim oameni care au probleme de conduită și, din păcate, aspectele urâte ies mereu în evidență. Mă uit la copiii din ciclul primar și observ tendința de a minți și de a-i jigni pe alții.

Apoi, văd răutatea și devierile de comportament ale elevilor de gimnaziu. Odată cu vârsta, liceenii se abat frecvent de la regulile admise de societate. Comportamentul lor se răsfrânge adesea și asupra profesorilor. Nu aș fi crezut niciodată că un cadru didactic poate ajunge acasă stors de puteri, după o zi în care a avut discuții contradictorii cu elevii pe tema comportamentului acestora.

Și totuși se întâmplă! Mă uit apoi prin parcuri, prin locurile de joacă, în scările de bloc, și văd adolescenți care trec prin febra primei iubiri. Văd însă și privirile dezaprobatoare ale trecătorilor, care, de multe ori, le adresează cuvinte dojenitoare, mergând până la sudalme. Pornind tot de la comportamentul deviant, nici adulții nu sunt mai prejos.

Simțul proprietății, mult prea dezvoltat la unii, se transformă în răutate. Și aici mă refer la posesorii de mașini, care, odată întorși seara în cartier, sunt în stare să facă moarte de om când vine vorba de locul de parcare. Și uite așa, de la o voce ridicată, de la o înjurătură, izbucnesc adevărate conflicte soldate cu filmări și uneori cu amenințări cu moartea.

Parcurgând aceste trăiri, cred că indiferent de vârstă este loc de mai bine pentru fiecare. Comportamentul nostru poate suporta modificări, iar schimbarea poate veni chiar de la persoanele din jurul nostru, pe care ajungem să le apreciem/admirăm tocmai pentru exemplul pe care îl dau în societate. Adică tocmai ceea ce numim puterea exemplului!