O grevă, cea a personalului din şcolile din România, învăţători, educatori, profesori, pedagogi, administratori, contabili, referenţi etc., a pornit promiţător, îmbrăcată în revendicări consistente şi necesare şcolii româneşti, însă a eşuat într-o singură doleanţă, de fapt, dacă mă gândesc bine, aceasta a fost singura – mărirea salariilor.
La un asemenea nivel şi la o asemenea participare, la care se adaugă durata protestului şi perioada extrem de concentrată în evenimente importante din viaţa elevilor, doar revendicarea măririi salariilor în vârf de băţ s-a apreciat a fi foarte puţin, în raport cu marile probleme ale învăţământului şi educaţiei din România.
Fiind o problemă cronică, salarizarea, evident, că nu putea lipsi din lista revendicărilor, acum, ori niciodată, pare a fi fost deviza, indiferent de consecinţe. Salarii, salarii, sporuri şi premii, doar despre ele a fost vorba la negocieri. Foarte bine, nu poţi trimite un profesor în clasă nemâncat, îmbrăcat prost, cu griji zilnice peste măsură, este sub demnitatea lui. Sper ca eforturile şi sacrificiile lor, ale elevilor şi părinţilor, să capete consistenţă în deciziile guvernanţilor, însă ar fi o victorie incompletă.
Cum şi de ce nu i-a interesat pe distinşii noştri dascăli problema şcolilor cu veceul în fundul curţii, de ce nu au ridicat ca problemă calvarul titularizărilor, rezervării miilor de posturi, dotării şcolilor, cum la fel de important este şi starea fizică şi morală a elevilor, sărăcia lucie de pe la sate, numărul mare de abandonuri, slaba pregătire, discriminările sat-oraş etc., etc., etc.
Mă bucur dacă dascălii vor primi salariile pe care le merită, am rezerve că s-a spus adevărul, atunci când s-a vorbit numai de salarii şi nu de venituri. Ştim cu toţii despre ce vorbim. Îmi amintesc că, acum vreo 7-8 ani, s-au mărit consistent salariile medicilor. Toţi ştim ce eforturi s-au făcut şi atunci şi am sperat că va fi mai bine, mult mai bine.
Nu, nimic din ceea ce am sperat noi. Este la fel. Cu siguranţă şi în şcoli este vorba de mai mult şi de mai bine pentru ridicarea ei din mocirla unde a fost împinsă de guvernanţii noştri din ultimii 30 de ani, însă aici nu-i vorba numai de bani. Şi ar fi bine să medităm toţi, profesor, părinte, elev, ministru, preşedinte, societate în ansamblu, altfel cheltuim banii degeaba.
