Despre Costache Negri

Radu Rosetti are numai cuvinte de lauda despre Costache Negri, retras la Târgu Ocna dupa inlaturarea lui Cuza.

„Familia Negri, cu toata originea ei greceasca, se distingea din tinerete prin patriotismul ei înflacarat si dezinteresat. Pe cînd, în cele mai multe din familiile noastre boieiesti, limba greceasca fusese înlocuita, în al doilea sfert al veacului, prin acea franceza, am auzit totdeauna pe Negri si pe surorile lui întrebuintînd între dînsii numai limba româneasca si, dupa cît stiu, surorile n-au învatat limba greceasca si numai o întelegeau putin fiindca, în copilaria lor, fiind vorbita pretutindeni, au prins cîte ceva dintr-însa multamit usurintii cu care copiii îndeobste se familiarizeaza cu întelesul limbilor ce le aud vorbindu-se împrejurul lor. (…)

Cariera politica a lui Costache Negri a început în timpul domniei lui Grigore Ghica. Noul domn apreciase de mai înainte iubirea curata de neam si de tara a lui Negri, se convinsese ca împartaseau acelas ideal, aceleasi idei generoase, acelas absolut dispret pentru ban, aceeasi iubire pentru acei slabi si suferinzi. (…)

Adevarata si marea activitate politica a lui Negri este însa legata de domnia lui Cuza, de care îl lega o veche si strînsa prietenie. De la început el este trimes la Constantinopol spre a starui pentru recunoasterea de catra Poarta a îndoitei alegeri a domnului. Poarta, fara a cuteza sa refuze recunoasterea în chip formal, facea feli de feli de greutati, întemeindu-se pe textul strict al Conventiei care pretutindeni vorbeste de doi domni.

Negri avea sprijinul ambasadorului francez, iar Poarta, puternic sprijinita si chiar îndemnata de Austria, astepta în realitate rezultatul razboiului ce era gata sa izbucneasca între cele doua împaratii. Daca Austria ai fi învins, nu poate încapea îndoiala ca îndoita alegere a lui Cuza n-ar fi fost confirmata de Poarta si Unirea desavîrsita s-ar fi putut efectua numai cu mult mai tîrziu. Nu se stie chiar daca, în asemene caz, alegerea lui Cuza nu ar fi fost anulata si toate readuse în starea de mai înainte.

Din fericire Franta a fost învingatoare, iar Austria învinsa si sultanul n-a îndraznit sa se opuie dorintilor clar exprimate de Napoleon al III-lea, dar a urmat sa invoace si sa ridice pretexte pentru a întîrzia confirmarea alegerii. Corespondenta lui Negri cu Cuza arata cu cîta perspicacitate cel dintîi, înca din primele zile ale sosirii sale în Constantinopol, a judecat situatia, cu cît tact, cu cîta sagacitate a lucrat pentru înlaturarea acestor pretexte, cît de adevarat descrie el situatia în rapoartele sale catra domn.

Dar serviciile lui Costache Negri au fost mai ales mari si pretioase în timpul ce a decurs între învestirea lui Cuza si recunoasterea de catra Poarta a Unirii definitive. Rapoartele sale arata cu cîta dibacie, cu cît devotament catra tara si domn a lucrat Negri, ce sfetnic si ajutor pretios a fost pentru Cuza. Tot el, în calitate de agent diplomatic al tarii la Constantinopol, a fost însarcinat, dupa secularizarea averilor manastiresti, sa duca negociatiunile privitoare la chestiunea acestor bunuri închinate Locurilor Sfinte din Orient. În aceasta chestiune el a avut sa lupte nu numai cu viclesugurile si siretenia clerului fanariot, dar si cu mestesugurile si fatarnicia diplomatiei tariste, pentru care apararea intereselor materiale ale fruntasilor bisericii rasaritene era o vajnica chestiune de prestigiu în Orient. (…)

Revolutia de la 11 fevruar a pus capat vietii sale publice. Prieten devotat si partizan convins al lui Cuza, indignat de chipul în care fusese rasturnat acel al carui iubire de neam si rodnica activitate pentru asigurarea viitorului tarii nimene mai mult decît el nu fusese în stare s-o aprecieze, renunta la viata publica si refuza în chip statornic toate slujbele ce i se propusera”.

Radu Rosetti