În ultimii două decenii, România a fost martora unei schimbări notabile în modul în care istoria românilor este percepută și predată în școlile și societatea sa. Cu apariția manualelor alternative de istorie și propagarea ideologiei „cancel culture” sau „woke”, se poate argumenta că asistăm la o preocupantă ocultare a istoriei românilor, cu implicații grave asupra identității naționale și culturii poporului român.
În mediul educațional preuniversitar, istoria românilor a fost redusă la o prezență minimă, cu manuale tot mai subțiri în ceea ce privește obiectivitatea științifică și pedagogia adecvată. Este de necontestat faptul că o înțelegere profundă a istoriei naționale este esențială pentru construirea unei identități solide și a unei mândrii naționale. În acest context, eliminarea sau marginalizarea istoriei românilor în școli poate duce la o pierdere a conexiunii cu trecutul, cu cultura și literatura românească, și poate avea consecințe serioase pentru viitorul națiunii.
Un aspect crucial în acest proces este că istoria românilor este esențială pentru menținerea memoriei colective a unei națiuni. Fără memorie istorică, un popor poate deveni vulnerabil și susceptibil la influențele externe sau la manipulare.
Scoaterea istoriei românilor din sistemul de învățământ este mai mult decât un simplu eșec educațional; este un atentat la identitatea și siguranța națională. Cu toate acestea, este surprinzător că acest atac la adresa memoriei istorice a fost săvârșit fără nicio reacție oficială sau sancțiune din partea statului român.
Noua lege a educației preuniversitare pare să fi ignorat cu desăvârșire importanța istoriei românilor ca materie fundamentală. Deși materii noi legate de istoria minorităților au fost introduse, acestea ar fi putut fi integrate cu succes în cadrul unei istorii universale, fără a sacrifica cunoașterea istoriei românilor.
Pe de altă parte, este alarmant faptul că istoricii și cercetătorii români sunt tot mai puțin implicați în studierea și popularizarea istoriei naționale. În loc să lase această misiune în mâinile experților, instituții politice naționale sau străine par să influențeze în mod nepotrivit conținutul și interpretarea istoriei.
De asemenea, semnarea de protocoale sau acorduri între guverne, partide politice și ambasade străine cu privire la cercetarea și scrierea istoriei românilor este înfricoșătoare din perspectiva libertății de conștiință a istoricilor. Adevărul istoric nu poate fi dictat de legi sau acțiuni administrative; el trebuie să fie obiectul cercetării științifice riguroase și independente.
Anularea memoriei istorice a românilor reprezintă nu numai o pierdere pentru identitatea națională, ci și o amenințare la adresa democrației și a libertății de conștiință. Este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că istoria românilor rămâne vie și accesibilă pentru toate generațiile viitoare, și că cercetarea istorică este condusă de rigurozitate științifică, nu de influențe politice sau externe.
