Declanșarea războiului din Ucraina nu a fost o mare surpriză pentru militari, analiști, combatanți sau rezerviști, dar mai ales pentru structurile operaționale militare sau politice, naționale și internaționale. Putin îl tot flutură de mai mulți ani, chiar de la venirea lui la Kremlin. S-a instalat în fotoliul de președinte cu lecția învățată, nu era un novice. Știa pe de rost Testamentul lui Petru cel Mare, ceea ce lăsase, după moarte Brejnev, apoi Gorbaciov sau Elțîn.
Dar cel mai bine o știau ucrainenii, după 2014, când Putin a intrat în Crimeea și a lăsat deschis conflictul din Dombas. Reacțiile internaționale, mai ales din partea europenilor au fost palide. Curios, nici în 2014 și nici acum, în 2022, nu s-au înregistrat, nu s-au văzut poziționări clare, antirăzboi, anti Rusia și politicii clar expansiomniste, niciun clopoțel nu a sunat, niciun lider european nu a dat semnale clare, serioase, ultimative chiar. L-au lăsat pe liderul de la Kremlin să se desfășoare, să-și pună în aplicare planul lui de a da foc Europei și, poate, lumii întregi.
Cine știe istorie – și nu sunt puțini – s-au limitat doar la a semnala prin presă, la conferințe, dezbateri, uneori păreau mai degrabă exerciții de inteligență, decât o îngrijorare și o analiză obiectivă. Când balonul s-a umflat și a pocnit, era un pic cam târziu. Hitler a încălcat condițiile capitulării, de după Primul Război Mondial, imediat după ce a ajuns la putere. Franța, Anglia, Rusia, SUA nu l-au luat în seamă pe „micul caporal”, astfel că, în trei ani era la porțile Moscovei, cu tot tratatul încheiat cu Stalin, după ce cucerise jumătate din Europa.
Ce a urmat, este istorie, din care nu am învățat aproape nimic. Putin atacă criminal o țară independentă, amenință cu prăpădul, iar comunitatea internațională nu și-a scos mănușile de gală, populațiile, organizațiile pacifiste, umanitare, altădată teribil de active, acum parcă au înghețat. ONU și președintele ei au fost umiliți de Kremlin, NATO nu-și găsește cadența, după ani de exerciții la tablă, UE pare prăbușită sub propria greutate și neputință. Ne plimbăm, trimitem mesaje, mai dăm un telefon, facem planuri, în timp ce Rusia, da, Rusia, închistată în trecut, un colos cu picioare de lut (vezi opiniile Occidentului) se joacă cu chibriturile. A se citi focoase nucleare, iar Putin desenează cu cărbuni aprinși noi granițe.
