După o perioadă neagră şi tristă, marcată de politici care au distrus credinţa, obiceiurile şi tradiţiile, tot ce are mai sfânt acest popor, politică continuată şi de urmaşii comuniştilor, în primii ani de după Revoluţie, prin distrugerea lăcaşelor de cultură din mediul rural şi tăierea din buget a oricăror sume care ar fi trebuit repartizate acestui domeniu, ne-am trezit, dacă ne-am trezit, fără filonul identităţii noastre.
Consecinţele sunt incalculabile şi nici după 27 de ani de totală opacitate şi ignoranţă faţă de moştenirea culturală a acestui neam, nu se întrevăd speranţe. Lipsesc banii pentru cultură, pentru refacerea sau construirea de centre culturale, pentru dotarea acestora cu tehnică, costume naţionale, mijloace de transport şi încadrarea de personal calificat, cu dragoste faţă de tot ce este frumos şi durabil.
Şi atunci te întrebi, cum de mai rezistă, în multe localităţi, acele nestemate ale folclorului nostru tradiţional, datinile şi obiceiurile de o bogăţie, diversitate şi valoare excepţională. Candidaţii la diferite funcţii publice nu suflă o vorbă despre cultură în discursurile sforăitoare de la tribună, taie din prima în buget sumele revendicate de rubrica “activităţi artistice”.
Le arde limba, au greutăţi de pronunţie, o ţin langa cu drumuri, poduri, asflat, apă şi canal. Trebuie şi sunt bune şi ele, însă fără cultură, fără educaţie, fără oameni dedicaţi, cu dragoste şi pricepere pentru acel bob de aur care este tradiţia, fără icoana tezaurului moştenit, copiii şi tinerii noştri vor fi mai săraci, mai bicisnici în aprecierea valorilor, fapt reclamat de mai toţi directorii de cămine culturale, pe care i-am întâlnit la recentul festival al datinilor şi obiceiurilor. Este un miracol totuşi ce am văzut în Bacău, iar miracolul, am înţeles, este opera acelor minunaţi oameni, care mai cred în cuvântul magic care este Cultura.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
