„La cocoase” sau „La Cascada” sunt doua dintre cele mai cunoscute locuri de joaca pentru copii, pe timp de iarna. Inca din prima zi de vacanta, derdelusurile formate in zonele amintite, au fost populate de copii. Fiecare s-a prezentat pe partiile improvizate cu ce a avut la indemana. O folie de plastic, un sac cu perna, un faras de plastic sau traditionala sanie, le-au oferit copiilor adrenalina necesara.
Imbujorati, pe alocuri inghetati, dar plini de voiosie, micutii ignorau cu succes frigul de afara. Chiote de bucurie si strigatul de pornire „partie!!!” insufleteau cele doua derdelusuri de „La cocoase” sau de la „La Cascada”. Parintii sau bunicii care ii insoteau pe cei mai mici dintre copii, nu s-au dat nici ei in laturi de la o plimbare cu sania, retraind momente ale copilariei.
„M-am bucurat ca un copil atunci cand am zburat cu sania pe derdelus. M-am trezit ca strig odata cu ei, iar cazaturile parca nu au mai fost atat de dureroase. Cu siguranta am sa ma resimt de la ele si de la urcatul delusorului, insa, miscarea in natura parca mi-a dat viata”, spune Iustin Blanaru. Mult mai tanara, Alina Francu, mama a doi copii, a profitat de fiecare plutire a saniei pe derdelusul inghetat.
„N-am avut curaj sa-i las singuri pe copiii mei si m-am ingramadit cu ei pe sanie. A fost frumos si cred ca o sa mai repetam figura in vacanta asta, pana mergem din nou la gradinita”, spune femeia. Pe Milan, un baietel de cinci ani, l-am surprins la partie, fara saniuta. Iesise la plimbare cu mama lui si odata ajunsi la partia improvizata de „La Cascada”, nu a vrut sa-si mai continue plimbarea.
Norocul lui a fost ca doi frati si-au facut aparitia pe derdelus, iar baiatul cel mai mare l-a luat cu el pe sanie, ca sa-l bucure. Era prima lui iesire cu sania. „Partie!!! Partie!!! – strigau copiii, anuntandu-i pe ceilalti sa elibereze traseul. Venimmmm!!!”. Iar strigatele lor se pierdeau uneori in zapada rascolita, atunci cand talpile saniilor se loveau de marginea gropilor si ii rostogoleau.
„Ne multimim cu ce avem. Mi-ar placea o partie mai lunga, dar e bine si asa. M-am intalnit cu prietenii mei si cativa colegi si ne distram la derdelus”, spune Flaviu Dobos. Efortul se citea pe chipul lui, insa, ochii ii straluceau a fericire. S-a aruncat din nou pe sanie, iar plutirea de cateva secunde s-a terminat in zapada.
Dupa fiecare cazatura, chicotele rasunau mai cristalin, iar dorinta de distractie devenea mai puternica. Odata cu lasarea serii si a gerului, copiii s-au retras catre casa, imbujorati si uzi, dar cu satisfactia ca au avut o zi perfecta de vacanta.
