Tema din titlu a frământat mintea multor teoreticieni, politicieni, strategi, propagandişti, gânditori, fie ei de dreapta sau de stânga, de-a lungul anilor, înainte sau după naşterea lui Iisus. N-a ieşit nimic trainic, bătălia de idei continuă, pe meterezele bietei lumi gârbovită, ostoită şi ostenită de propriile incertitudini, războaie, catastrofe umanitare sau naturale, dar şi de inadegvarea teoriei cu practica, a tacticilor cu ideologiile, a nevoilor cu posibilităţile. Punct.
Nimic nou nici în politica românească, dar absolut nimic. Cântăm frumos din fluer, însă dansăm prost, foarte prost până şi dansurile noastre populare. De oriunde te-ai porni, să zicem din analiza bugetului pe anul viitor, tot prost iese. Nici n-a ieşit bine din Guvern, că deja i s-au modificat câteva principii, procente şi sume, ca urmare a protestelor de la uşa miniştrilor şi a prim ministrului.
S-a vorbit de o mare victorie: creşteri semnificative faţă de anul care tocmai a tras cortina se înregistrează la capitolul Învăţământ. Se ştie că sunt două legi nou-nouţe (198/2023 și 199/2023) care spun că onor Guvernul va acorda acestui domeniu, în anul viitor, 15% finanțare din cheltuielile Bugetului General Consolidat.
Nu sunt bani, nu mai sunt bani, tocmai au ieşit la protest judecătorii, magistraţii, în frunte cu preşedinta Înaltei Curţi, care a „rugat frumos” să le fie acordate grabnic diferenţele de venituri cuvenite, conform unei legi în vigoare. În aceeaşi situaţie sunt şi cadrele didactice, dar ele mai pot aştepta, că nu-i urgenţa-urgenţelor, acolo, la Justiţie, este pericol: vin cele patru rânduri de alegeri, procurorii şi judecătorii sunt hotărâţi să le întâmpine cum se cuvine! Şi meşterii şi meşteriţele de la Finanţe, de la Muncă, de la Sănătate au ieşit la aer pentru a-şi cere drepturile neluate în seamă de statul democratic de la care se adapă.
De Apărare nu se atinge nimeni, avem nevoie de tancuri, avioane, sateliţi, elicoptere, ziduri electronice şi electromagnetice, care să ne apere de un duşman deocamdată neidentificat. Şi, cât a mai rămas pentru Educaţie? Nu a mai rămas, ci s-a alocat 3,4 % din PIB, faţă de 2,1, în 2023, cum ar zice vecinul meu, s-a dat, nu s-a luat! Adică s-au dat 59,1 miliarde de lei, în loc de 100,9 miliarde de lei. Bătut în cuie, nu-i timp de democraţie, la fel ca la Legea Pensiilor, şi Legea Bugetului pe anul 2024, cea mai importantă lege după Constituţie, va trece pe repede înainte prin comisii şi apoi în plenul parlamentului. Cui foloseşte pierderea de timp alocat pentru discuţii, parlamentări, amendamente?
O singură voce este mai profitabilă decât un cor dezacordat. Dacă s-ar analiza temeinic, cu răspundere, democratic, poate cineva şi-ar aduce aminte că mai este o lege care spune clar că Învăţământului trebuie să i se aloce 6% din PIB. Însă nu plânge nimeni, nu intră în greva foamei ministrul de resort, nici nu-şi dă demisia, nici nu ameninţă cu „tribunalul”, chiar dacă 45% din elevi sunt analfabeţi funcţional, chiar dacă la testele PISA suntem pe penultimul loc în Europa, chiar dacă abandonul şcolar a atins cote alarmante, chiar dacă multe şcoli reclamă lipsa cadrelor calificate, chiar dacă salariile profesorilor şi învăţătorilor nu or să ajungă niciodată la nivelul celor din Justiţie sau Sănătate.
Că aşa-i în democraţie, nu mai este timp de raţiune, de angajament şi răspundere. Legile sunt făcute, aud tot mai des, să fie încălcate sau şi mai grav, să nu fie respectate.
