Demisia care precede glontul

Banul pune orice in miscare. Dincolo de vointa multimilor, jocurile sunt facute tot pe baza de numerar. Convingerea asta mi-este mereu intarita de ceea ce vad in jurul meu. Mai ieri, premierul Tariceanu iesea penibil intr-o conferinta de presa ca sa-si justifice una dintre afaceri. E vorba de cumpararea si vanzarea – cu profit – a unui pachet de actiuni pe care seful actual al liberalilor l-a avut la firma condusa de prietenul sau, Dinu Patriciu. Am spus ca iesirea prim-ministrului a fost jenanta, deoarece a fost nevoit sa dea seama pentru o afacere la vedere si, pana la proba contrarie, cinstita.
In timp ce Tariceanu dadea explicatii, alt VIP autohton si-a ridicat un rand de fuste, chipurile sa vedem adevarul. Dan Ioan Popescu, fostul ministru pesedist al Industriilor, s-a prezentat la aorgane” cu chitantierele si dovezile averii sale, estimate de unii la vreo 15 milioane de euro. Problema e ca, vorba aia, omul nu vrea sa ne explice cum a facut el Primul Milion. Adica fostul ministru are acte care dovedesc modul cum a crescut valoarea investitiilor facute acum mai multi ani, dar nu ne spune de unde a avut bani pentru acele achizitii.
Sistemul legislativ romanesc prevede pentru categoria functionarilor publici si a demnitarilor un sistem prin care acestia sunt nevoiti sa-si declare averile. Daca-mi declar averea, o sa vina hotii sa ma prade tipau isterizati potentatii zilei, la momentul aparitiei obligatiei declararii avutiei. De ochii lumii, politicienii au fost nevoiti sa inghita galusca, dar s-au razbunat altfel. Au facut legea ori derizorie, ori inaplicabila. Ceea ce a facut ca politicieni extrem de bogati sa apara in acte ca si cum s-au nascut ieri. Mai toti au firme, bunuri pe numele altora, de nici dracu” nu le mai poate descalci. Si, cand li se cere socoteala, sar de fund in sus ca li se incalca drepturile. Ca asta e beleaua cu legislatia romaneasca referitoare la demnitari: doar acestora li se aplica prezumtia de nevinovatie. Oamenii obisnuiti sunt intai luati cu japca de pe strada si apoi li se cauta nod in papura. Demnitarilor nostri, insa, li se aplica un tratament invers decat in Occident. Acolo, uneori, doar demisia precede glontul de pe teava, cum a fost cazul nefericitului sinucigas Pierre Beregovoy, fost prim-ministru al Frantei. Prinsi cu mata-n sac sau doar vag banuiti, demnitarii vestici au acea bruma de bun simt de a se retrage din ochii opiniei publice si de a incerca sa-si mai salveze onoarea. La noi, alesii sau numitii n-au de gand sa-si repereze onoarea, din doua motive: ori au obrazul gros, ori n-au onoare. Atatea scandaluri cate au izbucnit in Romania n-au reusit sa provoace decat rare gesturi de demnitate umana.Scris de Florin POPESCU