Astăzi m-am oprit la o expoziție și un spectacol, pe care as dori să vi le semnalez, ca fapte artistice împlinite, care merită atenție.
O revelație ‒ Anca Mihăilă
Știindu-i bine pe artiști, mulți dintre ei egocentrici, vanitoși, narcisiști, vorbind mereu despre ei înșiși, am o senzație de bine, foarte reconfortantă, când întâlnesc o altfel de persoană. Așa cum este Anca Mihăilă, o tânără femeie de o mare modestie, echilibrată, cu o prezență discretă, un aer meditativ, privire deschisă, luminoasă, mic surâs fin în colțul gurii, și o voce copilăroasă, caldă, ușor cântată, cu un dulce accent moldovenesc. Absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă, Secția Restaurarea icoane vechi, Iași, și deținătoare a unui master în arte decorative la Universitatea Națională de Arte București, Anca ne-a dăruit un adevărat regal de gând, sentiment, imagine, la prima ei amplă personală din Bacău, de la Galeria „Ion Frunzetti”. Intitulată „Două povești”, expoziția, frumos panotată, cuprinde vase de ceramică, o interpretare modernă, prin prismă personală a culturii Cucuteni, și lucrări din sticlă și ceramică având drept motiv mâna.
La vernisaj, o foarte bună prezentare, documentată, pertinentă, subtilă, a făcut poeta Violeta Savu (care a observat și o dimensiune de resacralizare în tema expoziției), spusele ei fiind completate, dintr-un alt unghi de vedere, de curatorul expoziției, conf. univ. dr. Ovidiu Ionescu (București). Cu o voce plină de emoție, Anca (artistă cunoscută și apreciată în țară, cu multe participări la Saloane și Bienale de artă) a transmis dorința ca lucrările create de ea, mâinile întinse, mai cu seamă, să fie un semn al dorinței de comunicare sub semnul iubirii, prieteniei, al sentimentelor care unesc oamenii. Și, la final, a dăruit câte un vas celor veniți, în număr mare, la vernisaj.
Mâinile, cu multiplele lor expresii surprinse de artistă, mi-au amintit de poezia lui Arghezi „Să ți-o sărut”. Mâna semănând cu o floare sau cu o stea, plină de haruri, care a înfăptuit atâtea dintre minunile lumii, și în fața căreia poetul se închină smerit. În fața „gândirii mâinii” și Anca Mihăilă (un om delicat, cu sufletul în palmă și mult talent) are o atitudine pioasă, expoziția ei, de amplă respirație, extrem de elaborată la nivel conceptual și înglobând o imensă muncă, fiind un splendid poem vizual și o ofrandă adusă puterii creatoare a mâinii, adusă artei.
Păcală cel isteț ca un proverb
Teatrul de Animație băcăuan a invitat un regizor cunoscut, și experimentat pedagog, pe deasupra, l-am numit pe Ciprian Huțanu, de la Iași, ca să readucă în atenția unui public cât mai larg (spectacolul este pentru toate vârstele) un personaj popular care se bucură de multă simpatie din partea iubitorilor de povești, de snoave. Este vorba despre Păcală, „un flăcău năzdrăvan, detașat de orice frici și dogme sociale”, spune regizorul. Un spirit liber, nonconformist, un tip original, așadar, care știe să întoarcă orice situație în folosul său. Regizorul a adaptat pentru versiunea lui scenică „Isprăvile lui Păcală” de Petre Dulfu, dramatizarea având fluență și expresivitate. Ciprian Huțanu a lucrat cu dedicație acest spectacol în care și-a propus să îmbine tradiționalul cu modernul într-o deplină armonie. A făcut o foarte bună echipă cu Tomos Tünde, care a creat cadrul scenografic (simplu, sugestiv, adecvat acțiunii piesei) și păpușile, de mari dimensiuni, stil Muppet, insistând pe latura lor hilară, caricaturală, chiar cu accente grotești. Întrepătrunderea de arhaic cu modern este foarte interesantă și fertilă în spectacol, muzica lui Călin Ionce (un inspirat compozitor) și coregrafia lui Radu Alexandru având un rol foarte important în acest „Păcală” adaptat, cu ironie, zilelor noastre. De menționat, de asemenea, light designul realizat de Adrian Buliga.
Remarcabilă este coeziunea echipei actoricești, jocul nuanțat al interpreților având un haz suculent. În plus, actorii dansează admirabil jocuri populare pe un ritm modern. Ei sunt Mihai Chihaia, în rol de povestitor, Alexandru Bodron, un Păcală de toată isprava, cu aplomb conturat, Andreea Sandu, Marlene Duduman, Ilinca Istrate, Tiberiu Gabor Bitere, Andi Andriucă, bine distribuiți cu toții, credibili și cu vizibilă poftă de joc. Iar pe post de figuranți: Adrian Costraș, Liviu Pastur, Cătălin Moisă.
„Păcală” este un spectacol izbutit, cu ritm și culoare, inteligent, cu scene hazlii, cu tâlc, cu morală.