România traversează o perioadă marcată de schimbări semnificative în sectorul petrolier, caracterizată de o scădere continuă a producției interne de țiței și o dependență crescândă de importuri. Datele recente ale Institutului Național de Statistică (INS) și prognozele Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP) conturează o tendință preocupantă: declinul natural al zăcămintelor și lipsa unor investiții majore în capacități noi de producție amenință să reducă și mai mult contribuția internă la satisfacerea cererii de energie.
Producția internă în scădere: o tendință de lungă durată
În primele zece luni din 2024, România a produs 2,246 milioane de tone echivalent petrol (tep), marcând o scădere de 3,9% față de aceeași perioadă din 2023. Acest declin nu este un eveniment izolat, ci face parte dintr-o traiectorie descendentă a producției interne de țiței. Potrivit CNSP, această tendință va continua până în 2027, cu o scădere medie anuală de 2,5%.
Factorul principal este declinul natural al zăcămintelor, multe dintre acestea fiind exploatate de zeci de ani. În lipsa unor tehnologii moderne de extracție și a unor investiții semnificative în explorare, zăcămintele existente devin din ce în ce mai puțin productive. Mai mult, ritmul lent al proiectelor noi de dezvoltare agravează situația, limitând perspectivele de redresare.
Creșterea dependenței de importuri
În paralel cu scăderea producției interne, România a înregistrat o creștere a importurilor de țiței, care au ajuns la 6,665 milioane tep în primele zece luni din 2024, cu 4,9% mai mult față de perioada similară din 2023. CNSP estimează că importurile vor continua să crească, atingând 7,8 milioane tep în 2027.
Această creștere a dependenței de importuri pune presiune pe balanța comercială a țării și ridică întrebări legate de securitatea energetică. Într-un context geopolitic volatil, orice perturbare a lanțurilor de aprovizionare poate avea efecte severe asupra economiei românești.
Provocări și oportunități
Scăderea producției interne și creșterea importurilor indică necesitatea unei schimbări de paradigmă în sectorul energetic. Pentru a atenua impactul acestor tendințe, România ar trebui să se concentreze pe mai multe direcții strategice:
- Investiții în tehnologiile de extracție avansate
Tehnologiile precum forajul de mare adâncime sau injecția cu apă și CO2 ar putea extinde durata de viață a zăcămintelor existente. - Explorare și dezvoltare de noi zăcăminte
Descoperirea de noi resurse, inclusiv în Marea Neagră, ar putea oferi o soluție pe termen lung pentru reducerea dependenței de importuri. - Diversificarea surselor de energie
Investițiile în surse regenerabile și creșterea eficienței energetice ar putea diminua cererea de combustibili fosili. - Colaborare regională
Îmbunătățirea infrastructurii de stocare și transport a petrolului prin parteneriate cu alte state ar putea consolida securitatea aprovizionării.
Implicații economice și sociale
Declinul producției interne și creșterea dependenței de importuri nu sunt doar probleme tehnice, ci și economice și sociale. Costurile mai mari ale importurilor se vor reflecta probabil în prețurile plătite de consumatori, ceea ce ar putea exacerba inegalitățile sociale, mai ales în contextul unei inflații ridicate.
Tendințele actuale din sectorul petrolier al României subliniază necesitatea unei strategii energetice integrate, care să combine optimizarea resurselor existente cu dezvoltarea unor soluții alternative. Fără intervenții coordonate și investiții semnificative, România riscă să își compromită securitatea energetică, devenind din ce în ce mai dependentă de piețele externe într-un context global plin de incertitudini.
