Producția de cărbune a României continuă să scadă, marcând o transformare semnificativă în peisajul energetic național. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), în primele zece luni ale anului 2024, producția de cărbune a fost de 1,595 milioane tone echivalent petrol (tep), cu aproape 17% mai puțin față de aceeași perioadă a anului trecut. Importurile, de asemenea, au înregistrat o scădere de 6,9%, reflectând o tendință mai amplă de reducere a dependenței de combustibilii fosili.
Cauzele scăderii
Declinul producției și al importurilor de cărbune este alimentat de mai mulți factori:
- Politici europene: România este parte a angajamentelor Uniunii Europene de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de adoptare a surselor regenerabile de energie. Aceste obiective impun tranziția de la cărbune către tehnologii mai curate.
- Modernizarea infrastructurii energetice: Dezvoltarea unor noi capacități de producție, cum ar fi energia solară, eoliană și nucleară, reduce necesitatea utilizării cărbunelui ca sursă principală.
- Condițiile economice: Costurile ridicate ale exploatării și taxele pe emisiile de carbon descurajează investițiile în cărbune, în favoarea unor opțiuni mai rentabile.
Prognoze îngrijorătoare pentru industrie
Conform Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP), declinul producției de cărbune este departe de a se încheia. Estimările indică o reducere continuă, cu valori prognozate de 1,432 milioane tep până în 2027, o scădere de aproape 26% față de nivelul actual. Importurile urmează o traiectorie similară, fiind prevăzute să scadă cu 34,4% în același interval, până la doar 79.000 tep.
Implicații economice și sociale
Scăderea producției de cărbune are implicații profunde, atât la nivel economic, cât și social:
- Impact asupra mineritului: Regiunile dependente de industria cărbunelui, precum Valea Jiului, se confruntă cu pierderi de locuri de muncă și dificultăți economice, accentuând nevoia de măsuri de reconversie profesională și sprijin guvernamental.
- Creșterea importanței regenerabilelor: Reducerea dependenței de cărbune deschide calea pentru o accelerare a investițiilor în surse regenerabile, contribuind la securitatea energetică a țării.
Contradicții în tranziția energetică
În condițiile în care țări precum Germania și Statele Unite au ales să crească temporar producția și utilizarea cărbunelui pentru a face față crizei energetice globale, decizia României de a continua reducerea acestei resurse ridică întrebări legitime. Criza energetică din Europa, exacerbată de conflictele geopolitice și de fluctuațiile prețurilor la energie, a determinat numeroase state să prioritizeze securitatea energetică chiar și în detrimentul obiectivelor ecologice pe termen scurt.
România, însă, pare să urmeze un drum diferit, eliminând treptat cărbunele fără a dispune încă de alternative viabile la scară largă. Deși investițiile în energie regenerabilă sunt în creștere, acestea nu pot compensa complet, în prezent, pierderea unei surse de energie stabile și accesibile. Lipsa unor soluții rapide și eficiente, cum ar fi dezvoltarea accelerată a infrastructurii pentru surse regenerabile sau modernizarea centralelor pe gaze, poate expune economia României la riscuri semnificative, inclusiv creșterea dependenței de importuri și instabilitatea prețurilor la energie.
Într-un context internațional în care pragmatismul energetic câștigă teren, România pare să adopte o strategie care riscă să lase un gol în mixul său energetic. Întrebarea care se impune este dacă această abordare reflectă o viziune clară pe termen lung sau o aliniere strictă la obiectivele europene, fără adaptarea lor la realitățile naționale. O soluție echilibrată ar presupune o tranziție mai graduală, care să combine obiectivele ecologice cu necesitatea de a asigura securitatea energetică și stabilitatea economică a țării.
