Viața mea, nu este viața mea? Ceea ce trăim este îngrijorare? Îngrijorare: puțin mai mult decât o grijă banală și care îmi amintește cu insistență că nu sunt eu cea care controlează pupitrul de comandă. De această dată, cei care pun în mișcare lumea sunt de departe cei pe care eu nu-i cunosc. Chiar așa… Cine sunt ei? De fapt, nici nu mă interesează!
Neputință? Suntem totuși obligați să trăim cu ea… îmi spun uneori cei ce mă cunosc. Și au dreptate! Să trăim cu ea… Uneori nu avem de ales.
Obiectivul unei vieți oneste nu este acela de a fi neputincios în ciuda a orice s-ar întâmpla, ci, atunci când întâmpinăm nedreptăți, de a nu rămâne simpli spectatori în fața furtunii. Nu voi încerca să vă întristez și mai tare decât sunteți, dar voi încerca să vă opresc de la a dori să nu mai faceți nimic pentru dumneavoastră. Dorința de a face pe cineva fericit este cea care vă motivează să vă treziți dimineața, să trăiți, să munciți și să sperați într-o lume mai bună. Îmi iubesc atât de mult copilul! Și eu fratele! Iar eu, sunt atât de îndrăgostită!
Cu toții avem un motiv pentru care să luptăm. Iubirea este arma nevăzută și cea mai puternică pe care o poate avea cineva. Nu costă niciun ban. Culmea, face parte din ființa noastră omenească. Puteți folosi iubirea pentru a transcede dorința. Dorința de a trăi liniștea interioară din mijlocul furtunii. O furtună prelungită, cu ropote de deznădejde și picături de culoarea macilor de mai. Mintea poate fi acum o creatură zănatică, spunându-vă să faceți când una, când cealaltă, nelăsându-vă niciun gram de liniște.
Este ziua mea astăzi și totuși vreau un cadou. Zilele trecute nu voiam nimic, eram indiferentă. Toți cei care m-au întrebat au vrut să afle răspunsul. Ce-ți dorești de ziua ta, draga mea? Mi se se părea o întrebare prea grea pentru mine. Cum să-mi doresc un cadou, când altcineva are mai multă nevoie de așa ceva? Eu sunt bine, îmi spuneam de fiecare dată cu lacrimi în ochi și tot eu mă îmbărbătam. Știi cum e să te simți singur, deși ești susținut și iubit de multă lume? De fapt această singurătate este neputința în fața nedreptății ce-ți controlează viața. Este viața mea, mi-am spus, și sunt datoare să fac alegeri. Nu degeaba am experiența datorată anilor, așa că voi lua decizia potrivită, bazată pe înțelepciune.
Adevărata fericire este profund legată de succesiunea de obstacole, această luptă continuă, dar care te face să te simți viu, care duce la relații sociale și care fixează repere clare de acțiune.
Orice obstacol poate fi înfrânt și viața se schimbă dintr-o data. Se poate întregi în câteva zile? Chiar dă pe dinafară uneori, exact ca un vin spumant de bună calitate! Și în acel moment vrei să strigi în gura mare că nu te mai simți singur. Niciodată singur! Niciodată singuri, căci suntem mulți acum, cei ce avem credința de nezdruncinat. Care este legătura dintre singurătate și credință?
Desigur, în mod firesc, când gândurile noastre o iau razna, atunci înțelegem ce este frecvența trăirilor și tot la fel de adevărat înseamnă să ții strâns în mâinile tale speranța. Păstrarea unei frecvențe cât mai înalte reprezintă folosirea intuiției și experienței în acest proces de reechilibrare psihică și fizică. Dacă aveți frecvența potrivită, atunci știți cum să trimiteți sute de mii de mesaje pe secundă la tot ce înseamnă bun în viață.
Ești ceea ce gândești, în ultimă instanță. Ești și tu un om bun, așa tind să cred! Toate gândurile tale bune ajung dincolo de mări și țări. Cei ce au nevoie de ele vor prinde aripi cândva. Vor fi fericiți și vor renaște din propria cenușă, așa cum se spune. Iar eu voi renunța la orice cadou pe care doriți să mi-l dăruiți, în schimbul dorinței mele. Fie ca toate cele spuse să se îndeplinească cu adevărat. Aici, acolo, peste tot în lume să fie pace și oameni buni la suflet.
Adevărata comoară, cea care aduce mereu fericire și liniște sufletească nu este alta decât familia ta. Acum că m-am lămurit și eu odată pentru totdeauna, astăzi, de ziua mea, vreau să rămân acasă!
