Fără doar și poate e un personaj. Un personaj îndrăgit de multă lume pentru felul lui de a fi, dar mai ales pentru muzica sa. Vorbim de Nelu Ploieșteanu, care de curând a cutreierat zona noastră cântând la mai multe evenimente din localitățile rurale, și mai nou, la un restaurant din Bacău.
„M-am născut într-un sat din Prahova, comuna Ciorani”, își începe povestea Nelu Ploieșteanu. „Am avut o viața zbuciumată. Am început să muncesc pe la 16 ani, după moartea tatălui meu”, spune el. La 19 ani a absolvit cursurile Școlii Populare de Artă din București și a început că cânte în diverse ansambluri. Apoi a plecat în Armată și, după ce s-a întors, a intrat la Teatrul de Revistă și Comedie „Ion Vasilescu” din București.
După doi ani a plecat în Elveția iar la întoarcere, fiind invitat la diferite evenimente a cunoscut nume interesante ale culturii românești. „M-am cunoscut și m-am împrietenit cu Ștefan Iordache, Gheorghe Dinică, Dinu Săraru…”, povestește Nelu Ploieșteanu care specifică faptul că împreună cu aceștia a înregistrat trei albume pe CD.
„Am cântat de la președinte în jos, dar am fost mai satisfăcut când am cântat unor oameni de rândul meu. Am rămas cu gust amar, dar nu vreau să dau nume. Am cântat la toate personalitățile astea care sunt cumetri, cuscri… Au plătit bine, dar nu despre asta e vorba. Eu vreau să simt că oamenii simt ce le transmit prin muzica mea”, spune el și ne povestește o întâmplare de la o cântare la niște oameni simpli: „Eram la o nuntă pe lângă București și oamenii îmi dădeau câte 5-10 lei și plângeau:«N-am nea Nelule mai mult. Sărumâna!», dar îi simțeam că dau și vorbesc din inimă.”
33 de albume
Am trecut de la poveștile de viață la realizările discografice. „Am 33 de CD-uri ale mele și pot să spun cu mândrie dar și modestie că n-am repetat niciun cântec în cele 33 de albume. Eu am doar 14 melodii create de mine. În restul cântecelor, eu am readus muzica lăutărească din perioada interbelică”, ni s-a destăinuit artistul, care a recunoscut că se bucură că din ce în ce mai mulți cântăreți au început să facă ce a făcut el în urmă cu mulți ani.
Sigur, Nelu Ploieșteanu ne-a vorbit puțin și despre romanțe, spunând că din păcate acest gen nu se mai cântă ca odinioară, pomenind totuși de importanța faimosului festival de romanțe de la Târgoviște „Crizantema de Aur”, acolo unde a fost invitat de câteva ori în recital. El ne-a mai spus că a cântat mai multe genuri, amintind de albumele pe care le-a imprimat cu Dinică și Ștefan Iordache și ținând să lămurească un aspect: Să nu se confunde muzica lăutărească, mai ales cea veche, cu muzica țigănească.
„«Inel, inel de aur», e muzică lăutărească dom’le. «Căpitane de județ»… pentru că lăutarii creau pentru a se întreține. De unde să ia bani. De la hoții de cai. Le făceau ălora o melodie… cum fac ăștia acuma lui Becali, numărul 1…cum fac maneliștii, așa erau și pe vremuri”, a explicat nea Nelu, care ne-a mai spus că pe lângă voce mai cântă și la acordeon dar și la pian și, din când în când, la țambal.
Prin Bacău
Trecând dincolo de toate cele, am adus discuția aici, acasă, pe plaiuri băcăuane, unde Nelu Ploieșteanu vine de fiecare dată cu plăcere, după cum spune, în urma aranjamentelor contractuale de care se ocupă impresarul său în zonă, Marius Fundulea.
„Am fost acum doi ani la Zilele Bacăului și a fost un succes teribil” precizează Nelu Ploieșteanu, după care au urmat mai multe spectacole prin diferite comune, spectacole în care „Nea Nelu“ a fost „cap de afiș”.
„Să știți că am fost emoționat și profund mulțumit de cum m-au primit. Le-am cântat din suflet și ei au simțit asta”, a spus Ploieșteanu, vorbindu-ne mai departe de muzica lăutărească: „Sunt oameni care plâng când ascultă muzică lăutărească. Este o muzică și pentru îndrăgostiți și pentru cei care se despart, pentru când se naște cineva dar și când îți moare cineva.” În același timp, vorbind despre acest gen muzical, el spune că muzica asta nu poate fi cântată de oricine, că „lăutăreasca” e o stare de spirit și că,s din păcate, din urmă nu vine nimeni să ducă mai departe, așa cum trebuie, muzica lăutărească.
„Tineretul se bazează pe manelismele astea, care sunt o marfă mai…comercială, dar lipsită cumva de substanță”, mai spune Nelu Ploieșteanu care a încercat să ne spună câte ceva și despre proiectele de viitor. „Păi, vreau să mai fac un disc, să vadă lumea că încă mai trăiesc și încă mai pot. Și a mai vehiculat impresarul meu aici, Marius Fundulea, ideea unui festival lăutăresc aici la Bacău. Dacă se va realiza, cu mare drag am să vin”, a mărturisit artistul care a încheiat cu răspunsul la întrebarea ce i-a plăcut cel mai mult în zona Bacăului:
„Nu știu ce să vă spun. N-am ajuns să cunosc personalități, dar oamenii sunt calzi, minunați, care-ți face plăcere să le cânți și să stai alături de ei. Eu sunt un om al oamenilor pentru că omenia e cea mai importantă. Am să închei cu o vorbă de duh a prietenului meu Gheorghe Dinică, care a fost întrebat cum a fost la un festival, la care Gheorghe a spus «multă lume, oameni puțini»”.
