Un actor celebru, cu o mare popularitate, câștigată odată cu serialul în care joacă, „Friends”, simpaticul și sarcasticul Matty, adică Matthew Perry, a scris o carte autobiografică de mare succes „Friends, iubiri și marele lucru teribil”. Pentru că e autentică, nu are nimic contrafăcut, sinceritatea actorului fiind absolută. Nu ascunde nici cele mai urâte, cutremurătoare aspecte din infernul pe care l-a străbătut, dependent fiind de alcool și de droguri. Se ducea dimineața la filmări pentru serial ( câștiga un milion de dolari pe săptămână!), după ce noaptea se înfunda cu pilule și băutură. În limbajul lui foarte direct, familar, relatările sunt nude, fără efecte căutate, viscerale chiar. Spune că trăgea înfiorător de el și că, în timpul filmărilor, patru zile pe săptămână, zbura cu un avion privat la Los Angeles, având cu el o sticlă de apă plină de votcă, în timpul călătoriei repetându-și replicile. „Dacă vrei să ții socoteală, află că băgam zilnic metadonă, Xanax, cocaină și un litru de votcă”.
Cât am citit confesiunea lui, mereu m-am întrebat: ce fel de organism poate să suporte o asemenea cumplită ofensivă de autodistrugere? Până la vârsta de acum, 53 de ani, omul a trecut prin niște lucruri cumplite, la limita limitelor. I-a explodat colonul, a făcut operație, după care i s-a pus o pungă de colostomie și povestește cum se spărgea și se trezea plin de rahat. Oribil, scabros, dar ce să vezi, asistenta care-l îngrijea, îl spăla, s-a îndrăgostit de el. Îi este și acum cea mai bună prietenă, veghează asupra lui. Pentru că așa-i Matty, bărbat arătos, cu mintea și limba ascuțite, pus pe glume, având mereu la îndemână câteva bufonerii, tipul e fermecător!
Lunga lui istorie cu alcoolul a început la 14 ani, „model” fiindu-i tatăl, un actor mediocru. Băiatul l-a copiat, a început să bea, dar și-a dorit cu ardoare să devină actor și el, actoria fiind tot un fel de drog în cazul lui, pentru că are o natură predispusă la adicții. „Alcoolism, dependență, eu îi zic Marele Lucru Teribil”.
Povestea cu drama lui, cu golul interior pe care l-a simțit din copilărie, cu intensa suferință după despărțirea părinților, cu senzația că e neiubit, că e singur, „neînsoțit”, e lungă și complicată, iar actorul găsește ce mai bună, mai credibilă manieră de a o spune. Cu talent, cu umor, cu multă autoderiziune. Matty e lucid, nu se minte singur și se ia peste picior tot timpul, recunoscând că a fost snob, că a avut, când era foarte tânăr, o perioadă de impotență din cauza alcoolului și a neîncrederii în el, dar că a depășit-o, trecând în partea cealaltă, a excesului sexual, cu nenumărate aventuri, finalizate prin fuga lui, fiindcă, din cauza fricii de a fi părăsit, pleca el primul dintr-o relație. Și a avut iubite frumuseți celebre, ca Julia Roberts, dar și multe altele.
Ce urmărește, de fapt, Matthew Perry în cartea sa atât de frustă, de brutală, la prima vedere? Desigur, un catharsis, o curățare, o purificare. Dar cel mai mult, autorul își dorește ca, prin zguduitoarea sa mărturie să ajute pe alți toxicomani, pe toți cei aflați în suferință. Gândiți- vă că este vorba despre un om care a îndurat un adevărat calvar, îngurgitând diluvian alcool. Ce a făcut ca să se lase definit de băutură? A cheltuit peste șapte milioane de dolari, a fost la vreo șase mii de întruniri ale Alcoolicilor Anonimi, a fost internat la psihiatrie, a mers apoi, vreme de treizeci de ani, de două ori pe săptămână, la psiholog și de cincisprezece ori la dezalcoolizare, a fost pe punctul de a muri. Ce viață de film de groază la un actor de comedie! Care a făcut un pact, cu Dumnezeu, zice el, nu cu diavolul: „Doamne, poți să faci ce vrei cu mine. Doar atât te rog: ajută-mă să ajung celebru!” Și rugămintea ardentă i-a fost îndeplinită. De aceea, acum, spune că l-a găsit pe Dumnezeu, s-a lăsat de toate viciile, alcool, droguri, fumat, are o bună prietenă, un prețios sprijin moral, scrie piese de teatru, scenarii (e foarte talentat), a părăsit visurile rele (cele legate de glorie) și le descoperă pe cele bune. Se bucură în fiecare zi de lucruri simple, de vederea oceanului sclipind în soare, și e recunoscător ca a ajuns un om bun, pentru că a lăsat frica deoparte, nu s-a dat niciodată bătut și a luptat cu mult curaj cu toți demonii lui. Acesta e mesajul său dintr-o carte captivantă, cu multe pagini frumoase, sensibile (pe lângă cele dure), în care vorbește despre prietenie, despre cea cu partenerii din serialul care l-a făcut faimos, dar și cu Bruce Willis, amintiri calde, emoționante de la filmări, din timpul petrecut împreună.
„Dragoste și curaj, man, astea-s cele mai importante”. Sunt convingătoarele vorbe, atât de încurajatoare, ale unui om care a cunoscut iadul, dar a avut puterea de a înfrunta răul din el, pentru că, oriunde te-ai duce, de tine nu scapi niciodată.