Imi spunea o cunostinta ca anul acesta – 2013 – nu a reusit sa adune nimic, nu a fost in stare – financiar vorbind – sa adauge ceva la patrimoniul familiei, nu a batut macar un cui prin casa. Am trait – imi zice, am dus-o de azi pe mâine. Nimic nu s-a legat, nici macar sperante nu a reusit sa puna la capatâiul existentei.
Raspunsurile la dilemele lui nu sunt greu de descifrat. Daca la inceputul lui 2013 se intrevedeau anumite sperante, cu tendinte de certitudini, din care s-ar fi putut construi anumite planuri, proiecte, totul s-a risipit ca urmare a instabilitatii politice, a nesigurantei in deciziile guvernantilor, a nesfârsitelor si paguboaselor diferende intre Presedintie si Guvern, intre Parlament, Executiv si majoritatea decizionala.
Efectele reintregirii salariilor si linistirea pensionarilor au fost anulate de inflatie, cursul de schimb si scaderea drastica a nivelului de trai, ca urmare a sirului dramatic al falimentarii intreprinderilor mici si mijlocii, a micilor meseriasi, dar si intrarea in insolvanta a sute de societati comerciale, ceea ce a condus la scaderea veniturilor la bugetul de stat, cu grave consecinte in finantarea investitiilor si mentinerea locurilor de munca.
Declaratiile super optimiste ale reprezentantilor guvernului care aveau ca subiect cresterea economica, relansarea sectorului productiei interne si echilibarea balantei comerciale s-au dovedit lipsite de continut, fara acoperire in plan practic. Uniunea Social Liberala nu a reusit nici sa se apropie de promisiunile electorale, de asteptarile celor care au format procentul aiuritor de 80 la suta de la alegerile parlamentare, ceea ce arata incredere si speranta.
USL nu a reusit sa functioneze ca o “alianta”, diferentele majore de doctrina, asperitatile dintre diferite personalitati ale celor doua partide, orgoliile nejustificate, interesele – mai ales interesele divergente – indecizia, inconsistenta, inconstanta au adus prejudicii in plan economic, social si politic, cu reverberatii, uneori electrice, frisonate, in spatiul european.
Cu o opozitie slaba, aproape inexistenta, a lipsit oglinda propriei imagini, agenda cotidiana fiind acaparata de trei mari scandaluri: Rosia Montana, Pungesti si Nana, astfel ca, in ultimul trimestru, protagonistii acoperind vocal bruma de bune intentii. La ce sa ne asteptam? La nimic. La nimic consistent si sigur, in afara de cresterea impozitelor, a taxelor si – implicit – a saraciei.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.