Ca în fiecare an, cu ocazia marii sărbători a creştinătăţii, Învierea Domnului, Ansamblul Folcloric Profesionist „Busuiocul” şi invitaţii săi au oferit publicului băcăuan, la Teatrul de Vară „Radu Beligan”, cu începere de la ora 16.00, un spectacol de mare ţinută artistică, la care şi-au dat concursul orchestra condusă de Mihai Gherghelaş, grupul folcloric al ansamblului „Flori de câmp”, dansatori şi solişti, balerinele Colegiului Naţional de Artă „George Apostu”, preoţii solişti Ionuţ Avram şi Ciprian Ignat.
Spectacolul a debutat cu aducerea Sfintei Cruci, purtată de părintele Ionuţ Avram, în timp ce actorul Viorel Baltag a rostit, împreună cu publicul ridicat în picioare, Tatăl Nostru. Cu o regie impresionantă şi emoţionantă, realizată de maestrul coregraf Petre Vlase, spectacolul a avut momentul de înaltă trăire sufletească atunci când preotul Ciprian Ignat a rostit „Veniţi de luaţi Lumină”, întreaga scenă aprinzând lumânările: Hristos a Înviat!, iar sala a răspuns „Adevărat a înviat!”, în acordurile solemne ale melodiei „Sfântă zi”, interpretată de solista Georgiana Păduraru.
„Am deprins dragostea faţă de «boţul de aur» care este folclorul nostru şi nu m-am vindecat pentru că aici este vorba de suflet, pe lângă noţiunile de tehnică, de coregrafie, de talent. Noi facem acest lucru de peste 50 de ani. În fiecare an, la fiecare spectacol, venim cu tot ce are ansamblul mai bun din zestrea de aur a folclorului de pe aceste meleguri. Întinerim mereu ansamblul, promovăm tineri, acum debutează la un asemenea eveniment două perechi de dansatori tineri, foarte tineri, elevi de gimanziu.
În aceeaşi ordine de idei, sărbătoarea noastră n-ar fi deplină dacă nu ar fi alături de noi publicul, marele nostru judecător şi admirator. Îi mulţumim şi ne plecăm până la pământ şi acum, cu ocazia marii sărbători a creştinătăţii, Naşterea Domnului.”
Petre Vlase, director al Ansamblului Folcloric Profesionist “Busuiocul” Bacău
Paştele cel Sfânt
Mesajul Iubirii, Păcii şi Învierii a fost adus pe scenă de solistele Maria Neculce, cu melodia „Numai cei cu gând curat”, Georgiana Tănase – „Ce folos”, Daniela Duma – „Când m-o făcut mama-n lume”. Format în mulţi ani de de muncă, de repetiţii şi spectacole, Grupul „Flori de câmp” al Ansamblului „Busuiocul” impresionează prin prezenţa scenică, costume şi voci, fiind, de fiecare dată, răsplătit cu aplauze. Pe scena Teatrului de Vară a interpretat două melodii de o rară frumuseţe: „O măicuţă sfântă” şi „Cine cântă lui Hristos”. Dansatorii au intrat în scenă cu o suită de pe Valea Siretului, încheind cu magnificul dans „Căluşul”, unic în lume prin ritm, spectaculozitate şi măiestrie.
Aşteptată cu emoţie, a intrat în scenă, în aplauzele spectatorilor, invitata specială Daniela Condurache, care a susţinut un recital de excepţie, din care nu au lipsit melodiile de joc, de voie bună, specifice zonei Botoşanilor, cântece închinate Domnului Iisus Hristos, dar şi cântece de petrecere.
Spectacolul s-a încheiat, seara târziu, cu toţi soliştii şi grupurile pe scenă, care au cântat „Hristos a Înviat!” şi „La mulţi ani!”.
„Un artist trebuie să respecte folclorul autentic şi publicul”
Artistă desăvârşită, cu un repertoriu care a cucerit publicul din România şi din multe ţări de pe toate continentele, cu o voce singulară, Daniela Condurache a venit de la Botoşani direct pe scenă, în culise, refuzând cabina care i-a fost repartizată. „Locul meu este pe scenă. Aşa procedez mereu, aşa am învăţat de mică, să fiu prima pe scenă. Vreau să văd scena, să iau contact cu orchestra, să repet”, mi-a mărturist când am remarcat că este prima sosită la spectacol. Cu amabilitate, cu zâmbetul ei inconfundabil, a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări: „Întâi presa. Presa este cel mai drag aliat al artiştilor, fără ea şi fără public nu am fi ceea ce suntem”.
– Doamna Daniela Condurache, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a acorda un scurt interviu pentru ziarul Deşteptarea. Reveniţi în Bacău după mai mulţi ani. Este a treia zi de Paşte, o sărbătoare a întregii creştinătăţi. Cu ce gânduri?
– Revin după muţîşori ani în Bacău. Am mai fost, dar la evenimente private, aicea, în parc, în spate. Am mai fost în Bacău, dar nu era atâta de frumos cum este acuma, mai ales în acest loc minunat, în acest teatru de vară, pe care cu bucurie l-am descoperit. Vin din Botoşani şi pe drum am prins şi câteva picături de ploaie. Atunci mi-am zis: «Vai di mini, cum voi cânta eu oare aşa în Bacău, cum o să se ţină spectacolul? Eu ştiam teatrul vechi, cel descoperit, dar când am văzut această minunată sală, am rămas foarte încântată.
– Veniți dintr-o zonă folclorică bogată, foarte bogată. Care sunt «cauzele» rezistenţei folclorului în această eră tehnologizată?
– În momentul în care un interpret se respectă, îşi respectă publicul şi respectă folclorul, fiind mereu în căutări de piese adevărate şi valoroase, cred că atunci nu ai cum să greşeşti. Fiecare dintre noi, la un moment dat, a abordat şi alt gen de muzică – în cazul meu romanţa, am cochetat chiar şi cu muzica uşoară – însă un interpret care are coloană, cum spunem noi, care culege melodii, lucrează cu dirijori performanţi, înregistrează în studiouri performante, nu are cum să nu meargă decât pe drumul acela frumos, drept şi cu mare respect pentru public. Şi să uităm munca, repetiţiile istovitoare…
– Spuneaţi într-un interviu că publicul e cel care vă ţine, e cel care vă dă puterea pe scenă…
– Da, aşa este, într-adevăr. Însă publicul este şi cel care alege, triază, este cel care apreciază ce îi dai. Un interpret care este în stare să se identifice cu zona lui, cu ţinuta lui, cu stilul lui de a se prezenta, cu felul în care se îmbrobodeşte, se încalţă, cum îşi pune catrinţa, devine un model. Nici un alt interpret care încearcă să îl imite nu va avea acelaşi succes ca el, dacă nu încearcă să îşi facă propria imagine, propriul stil.
– Acolo, în zona dumneavoastră, de unde veniţi, sunt mulţi interpeți de muzică populară. Putem vorbi de o concurență?
– Nu vreau să fiu rea. Unii dintre ei sunt nevinovaţi. Săracii! Pentru că există o fabrică de făcut solişti, care fac melodii, iau o parte din cântecul meu, o parte din cântecul Sofiei Vicoveanca, una de la Laura Lavric, una de la Mioara Velicu şi gata, iese cântarea. Iar copilul acela, care nu ştie ce înseamnă o carte de folclor, o discuţie cu un muzicolog – cum am făcut noi, cum am fost noi mereu triaţi, mereu trebuia să vii cu repertoriu nou, trimiteai la radio, la studio, 20 de piese şi îţi accepta trei – nu va înţelege niciodată ce înseamnă cu adevărat folclor. Asta era atunci, acum e altceva… Dar acum iau puţină pauză că vreau să repet şi revin. Vorbim după aceea, scuze…
(Am reluat discuţia după 20 de minute, timp în care a repetat toate melodiile din recital.)
– Suntem acum înaintea unui recital, în a treia zi de Paşte, spectacol aşteptat în fiecare an cu mare drag de băcăuani…
– Da. Sunt aici pentru un recital cu melodii numai din repertoriul meu. Am melodii şi din Moldova lui Ştefan, şi „Mari-i dealu-n Copălău”, am şi melodii de joc, am chiar şi o melodie satirică. Îi cunosc pe băcăunani, pentru că am mai cântat pentru ei, respect publicul din Bacău pentru că este unul rafinat, pentru că are teatru, filarmonică, pentru că are orchestră populară, pentru că este un public obişnuit cu instituţiile de artă profesioniste şi care, întotdeauna, este şi o să fie pretenţios, selectiv. Am venit cu drag în această zi alături de ei, îi îmbrăţişez cu drag şi le promit că voi veni de fiecare dată în faţa dumnealor cu mult respect şi considerație.
„Cu bucurie vin din nou pe această scenă, cu bucurie vin din nou în fața acestui public minunat. Mulţumim domnului Petrică Vlase care aduce o astfel de bucurie şi aşa ne bucurăm cu toţii. Eu cred că publicul în primul rând mă simte, nu atât cât mă cunoaște. Asta e bucuria mea când urc pe scenă în faţa dumnealor: că mă simt. Eu nu am venit aici doar să cânt, ci să transmit mesajul meu, pentru ca ei, publicul meu drag, să mă simtă. Este mesajul Învierii lui Hristos, în care Pacea este peste tot, iubirea este peste tot şi speranţa în mai bine.”
Pr. Ionuț Avram, solist de muzică populară
„Suntem aici, la un spectacol de Paşte, în care – dacă îmi permiteţi o metaforă -, colorăm şi noi nişte ouă, în paşi de dans. Ne bucurăm că suntem alături de Ansamblul «Busuiocul», că ne invită să îi fim alături de fiecare dată, că suntem alături de publicul băcăuan, de toţi cei care vor să se bucure, o dată în plus, de Sărbătorile Pascale.”
Prof. coregraf Simona Baicu, coordonatoarea Grupului de Balet al Colegiului Naţional de Artă „George Apostu”
CASETA
Daniela Condurache este născută la Stânceşti, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani. De peste 30 de ani are frecvente apariţii la emisiunile folclorice ale TVR1, iar apoi nu au ocolit-o nici noile posturi şi canale de televiziune. A câştigat Festivalul – Concurs Naţional al Interpreţilor Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase” şi este cap de afiş la numeroase spectacole cu specific folcloric, precum „Gala Folclorului Românesc. În anii ’80 este angajată ca profesionistă la orchestra populară „Rapsozii Botoşanilor”, apoi continuându-şi activitatea profesând la prestigioasele Ansambluri folclorice : Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava, Ansamblul Ministerului de interne „Ciocârlia”, în prezent fiind unul din capii de afiş ai Orchestrei Populare „Rapsozii Botoşanilor”.
De-a lungul anilor s-a bucurat de un succes remarcabil, fiind invitată la numeroase spectacole de muzică populară din întreaga ţară, concertând însă şi foarte multe alte ţări, cum sunt S.U.A , Australia, Canada, Israel, Coreea, Italia, Emiratele Arabe, Suedia. Are şi o bogată discografie, începând cu anul 1985, când a înregistrat discul „Am venit şi şi eu la joc”, urmat de „Ciobănaşul, ca la noi”, „Romanţe şi cântece de petrecere”, „La gardul cu hârtopele”, „Măi bădiţă, măi Gheorghiţă”, „Trandafir de la Moldova”, iar în 2017 a scos CD-ul „Îs din ţara paielor”.
În carierea sa, spune cu mândrie, a cântat mai multor şefi de stat : Leonid Brejnev, Kim. Ir. Sen, Bill Clinton, Joan Carlos, Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Constantinescu, Traian Băsescu.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
