De la „Vranceanu” la University College London

Interviu cu Miruna Girtu, studenta in Marea Britanie

– Sefa de promotie cu media 10 la Colegiul “Gheorghe Vranceanu”, 10 pe linie la Bacalaureat. Imediat dupa examene afirmai unui reporter ca nu este niciun secret al acestor rezultate, ci doar munca constanta si motivatie. Despre munca o sa vorbin mai tarziu, care a fost motivatia, motivatiile Mirunei Girtu in anii de liceu?
– Nu stiu daca la inceput a fost o motivatie, ea a venit spre sfarsitul liceului, odata cu alegerea facultatii si atunci am stiut ca imi trebuie rezultate bune, la unele materii chiar foarte bune. Inainte de asta cred ca a fost o dorinta constanta de a cunoaste mai mult, si sa nu credeti ca vreau sa spun vorbe mari, am vrut si vreau sa ma perfectionez, sa aflu mai mult despre lumea care ma inconjoara si cred ca am avut si o curiozitate nativa. Mereu mi-am dorit sa fiu mai buna, sa progresez, sa nu ma complac intr-o ipostaza mediocra. Asta a fost motivatia mea pana la urma. Avem o singura viata si de ce nu am da tot ce avem mai bun in ea.
– Totusi, care a fost motivatia finala?
– Am gasit o universitate de top, care imi place foarte mult, este vorba de University College London, din Anglia. Ne-au cerut, pe langa cele doua probe, examen si interviu la Londra, si note mari la Bacalaureat, minimum 9,50 media generala si 10 la matematica. Eu am avut note si medii foarte bune si in generala, mi-a placut si am reusit astfel sa tin stacheta mereu foarte sus. Pentru mine era ceva firesc, nu m-a obligat nimeni, nu m-a impins nimeni de la spate, nici macar parintii. Parintii m-au lasat pe mine sa aleg, sa decid, dupa ce discutam si analizam eventual fiecare problema pe care o aveam, nu mi-au interzis niciodata nimic. Le-am spus ca eu am ales Londra si ei m-au sprijinit, m-au inteles.
– Unde ai terminat scoala primara, gimnaziul?
– Toate cursurile le-am facut la “Alexandru Ioan Cuza”, dupa care “Gheorghe Vranceanu”.
– Acum te-ai detasat de scoala, de cursuri, de profesori, de rigorile scolii. Cum apreciezi modul de admitere la liceu si la facultate, respectiv evaluarea si admintere pe baza de dosar?
– Nu sunt eu in masura sa fac aprecieri, sunt destui care o fac. Eu cunosc colegi care au ales facultati unde se da examen, medicina, politehnica, ASE, dar si care au ales facultati unde se intra cu dosar. Pana la urma, oriunde iti trebuie note si medii bune. Important este ce faci dupa aceea, ce vrei de la acea facultate, ce vrei sa faci cu viata, cu timpul si banii tai: vrei doar o diploma sau doresti sa devii un bun specialist intr-un domeniu.
– Sa revenim la alegerea ta. Cum ai aplicat, cum s-a desfasurat examenul?
– Am cautat pe internet, am ales, am stiut conditiile, m-am inscris, m-am prezentat, in martie anul acesta, la examen. Au fost inscrisi 2500 de elevi din toata lumea pe 40 de locuri. Dupa aplicatie au fost selectati 600, care au fost chemati la examen si interviu. Au fost foarte multumiti de evolutia mea, de modul in care m-am prezentat, m-au admis cu o conditie, sa iau la Baclaureat peste 9,50 si 10 la matematica. Eu mi-am indeplinit obiectivul si sunt acum studenta la University College London. Concurenta a fost foarte mare, am realizat dupa aceea ca am concurat 63 de elevi pentru un loc.
– De ce nu ai ales o universitate din Romania?
– Am avut mai multe argumente. Cred ca se face carte si in Romania, se poate reusi si cu pregatire in tara. Nu vreau sa critic sistemul, modul de pregatire, exigenta corpului profesoral. V-am spus, eu am ales Londra. Mi-au placut cursul, universitatea, oportunitatile, deschiderile pentru viitor. Daca tot am vorbit, vraeu sa va spun ca la ei invatamantul este mult mai practic, mai pragmatic. Am simtit pe propria piele la examenul de la Londra. Eram foarte bine pregatita, insa standardele lor sunt diferite, de aceea ma bucur si mai mult ca am reusit sa-i conving. Eu am ales Studii Politice si Social Europene, acesta este cursul, insa el are mai multe specializari. In primul am voi face Relatii Internationale, Politica, Drept International, Economie, cam zece obiecte, iar din anul doi trebuie sa aleg. Am aceasta posibilitate, am la dispozitie un an sa ma hotarasc, sa vad, sa aleg in cunostinta de cauza. Este foarte important.
– Am vazut si in anii trecuti, si in acest an, sunt destui elevi care aleg univeristati din Europa, America sau Japonia. Cum iti explici acest fenomen, ca a devenit fenomen?
– Da, sunt din ce in ce mai multi. Este un lucru bun, nu este un lucru bun? Nu stiu, inca. Exista aceasta posibilitate, este o sansa, o provocare. Eu nu dramatizez, si dupa cum vedeti sunt totusi putini, in raport cu cei care raman. Nu? Este mult de discutat. Poate mai important este ce vom face dupa ce terminam studiile.
– Tu ce vei face?
– Nu stiu, viitorul este imprevizibil, plin de surprize, nu poti controla totul si nici nu-mi fac planuri pe termen lung. Nu-i momentul. Tocmai aici este frumusetea vietii, care are “darul” de a te surprinde. Eu sunt pregatita moral, mental pentru orice surpriza, dar gandesc si pozitiv, tot timpul vad partea plina a paharului, dar nu ignor nici partea lui goala. Probleme sunt si in Romania si in Europa.
– Da, un raspuns de student la stiinte politice. Acolo vei avea bursa? Cum ai rezolvat problemele financiare?
– Este o alta problema. La Facultatea unde merg eu nu se dau burse. Taxele mele scolare sunt imprumutate de la guvernul englez, in jur de 3300 de lire sterline pe an, exista aceasta posibilitate, si urmeaza sa le returnez dupa ce termin facultatea, indiferent de tara in care voi lucra. Restul costurilor le analizam in familie, incercand sa gasim o solutie. Numai cazarea este peste 100 de lire pe saptamana.
– In liceul unde ai invatat este profesor de fizica si tatal tau. Cum a fost pentru tine, un avantaj, un dezavantaj?
– Am avut discutii inainte de a intra la acest liceu. Eu am vrut sa evit aceasta situatie. Pana la urma sunt incantata de alegere. Asa m-am trezit cu tata profesor si diriginte. La inceput a fost putin ciudat, dupa aceea lucrurile au intrat in normal, faceam diferenta intre tata acasa si profesor-diriginte la scoala. Nu am avut avantaje clare, nici dezavantaje evidente. Mama este profesor de matematica la Universitatea “Vasile Alecsandri”, amandoi parintii imi sunt inainte de toate prieteni.
– Ai fost tocilara la scoala?
– Nu. Nici nu se putea, nu poti toci la fizica, la chimie, la matematica, la informatica. Am avut, probabil, un stil propriu de a invata. Nu sunt prototipul tocilarului, am o viata echilibrata, imi place sa comunic, ies cu prietenii, calatoresc, citesc, pictez, imi place dansul, fac sport.
– Care este programul zilnic al unui elev de nota 10?
– Raspunsul este greu, nu am unul standard. Nu toate zilele sunt la fel. Intr-o zi muncesti mai mult, in altele mai putin. Eu nu-mi propuneam, de exemplu, astazi invat patru ore, maine trei. Am invatat din pasiune, nu a fost o povara, am incercat ca din fiecare materie sa-mi placa cate ceva. Depinde de copil, de educatie, de experienta, de vointa, de vocatie, de motivatie. Sunt multe variabile in procesul invatarii.
– Anul acesta, procentul de promovabilitate la Bacalaureat a fost cel mai slab din ultimii 20 de ani. 40 la suta nu au luat examenele. Care crezi ca au fost cauzele?
– In primul rand cred ca din cauza ca nu au mai fost cele 100 de variante publicate inainte. Subiectele nu mi s-au parut foarte grele. Nu m-am gandit serios la toate cauzele, dar sunt destule. Unii nu au dat suficienta importanta, altii nu au avut o motivatie, altii nu au avut conditii, stiti ca sunt foarte multi copii singuri, parintii sunt plecati la munca in strainatate. Poate si faptul ca unii au vazut ca se poate trai si mai usor, fara efort intelectual, modelele lor au fost unele gresite.
– Ce ti-au oferit tie cei patru ani de liceu?
– M-am maturizat, m-au ajutat sa inteleg ce vreau si ce nu vreau, ce sa astept de la oameni, ce sa apreciaz la ei, mi-au dat o anumita rigoare, sa fiu mereu in competitie, sa caut sa ma perfectionez. M-au pregatit pentru etapa urmatoare.
– Ce apreciezi cel mai mult la oameni, la prieteni?
– Sinceritatea. Sa fii sincer cu tine si cu ceilalti este o nota de noblete. Sa fie integru, un om bun la suflet, sa se bucure odata cu tine la reusitele tale si, eventual, sa se dubleze fericirea atunci cand tu sau el/ea trece printr-o perioada buna si sa se injumatateasca nefericirea atunci cand treci printr-o periaoda mai grea. Asa inteleg eu prietenia.
– Ai un prieten? Lasi pe cineva in melancolie aici in tara?
– Ma gandeam la o asemenea intrebare. Nu, nu am un prieten momentan, daca la asta va referiti. Am prieteni, prietene, o sa-mi fie dor de ei, insa o sa ne intalnim. Eu nu vreau sa am un prieten doar ca sa nu fiu singura, imi doresc mai mult.
– Anglia, Londra, o alta lume. Cum vei reactiona daca nu va fi asa cum ti-ai imaginat, asa cum ai citit, asa cum ai dorit?
– Eu stiu, sunt pregatita, ca peste tot intalnesti si bine si rau. Nu exista numai bine intr-un loc si rau in altul. Nu s-a adunat tot raul in Romania si binele in Anglia sau in alta parte. Nimeni nu te asteapta doar cu lapte si miere sunt constienta de acest lucru si mai cred ca este o etapa din viata mea. Sunt insa sigura ca va fi munca, seriozitate, concurenta, profesionalism, valorile sunt apreciate altfel in Anglia. Competitia va fi motivatia mea. Se plateste foarte mult ca sa urmezi o facultate, si nu vorbesc numai de cei care vin din alte tari, chiar si localnicii platesc. Revin, este importanta motivatia, intervin apoi conditiile, dotarea. Cartea necesita efort, insa in Romania nu mai reprezinta o garantie a reusitei. Nu credeti?