Tenacitatea si increderea in fortele proprii, poate mai mult decât au altii; acestea sunt ingredientele principale de care transportatorii, breasla de oameni puternici, au nevoie ca sa razbeasca in hatisul economiei noastre originale, printre obstacolele puse de criza economica din ultimii ani. Unii au reusit sa iasa la liman, altii s-au poticnit, s-au reorientat, au tras pe dreapta. Exemple de succes sunt destule: Basarom, Vit Trans, Lup Trans, Boronea, Gimdan, Filtrans, Popas Trebes. La rândul lor, si ei sunt impartiti dupa tipul de transport pe care il fac: frigorifici, confectii, marfuri generale, substante inflamabile, cereale, materiale de constructii.
Organizare matematica
Ne-am oprit, la intâmplare, la societatea Nick Mans. Situat in cartierul Izvoare, centrul logistic al firmei aduce mai degraba a depozit de medicamente, fiindca totul e aranjat matematic, totul e curat. Firma are câteva zeci de camioane, care zburda prin toata tara si mai departe de granitele ei. Economistul Nicu Miclaus (foto), managerul firmei, explica si una dintre teoriile de baza ca lucrurile sa iti mearga bine: in primul rând trebuie ca afacerea sa fie strâns atasata de oras, apoi de regiune si apoi de tara. Astfel, din aproape in aproape, s-a dezvoltat o afacere ce implineste vârsta de 21 de ani si a pornit de la pasiunea pentru masini. Acum, firma are peste 30 de masini de transport de pâna la 20 de tone capacitate, 50 de angajati si legaturi de afaceri prin toata Europa. Organizarea este atât de bine pusa la punct, incât marfa poate ajunge la destinatar in numai opt ore. Zilnic, firma are 400 de clienti, iar prin centrul logistic trec peste 60 de tone de marfa. Firma are un sistem de integrat de utilitati, ce include statie de carburanti, spatii de depozitare marfuri, depozite de piese auto.
Dorintele transportatorilor
Succesul in afaceri ar fi fost si mai pronuntat, daca ar fi existat câteva facilitati firesti si necesare oricarui transportator. “O problema importanta este starea drumurilor. De asemenea, ar trebui regânditi timpii de conducere, care acum obliga la stationare de 45 de minute la fiecare patru ore de. Bacaul are nevoie si de o sosea de centura, care ar aduce in zona industrie. Nu in ultimul rând, este nevoie de parcari adecvate de-a lungul rutelor”, spune Nicu Miclaus. In ciuda acestor asperitati, omul de afaceri este optimist ca lucrurile vor sta tot mai bine. De mentionat ca, pe lânga obiectul principal de activitate, Nick Mans se implica activ in viata comunitatii bacauane. Printre altele, firma colecteaza anvelope uzate, care apoi intra in procesul de reciclare, contribuind la sanatatea mediului. De asemenea, Nick Mans este un sponsor traditional al sportului local, in special al handbalului, dar si tenisul sau motociclismul sunt sprijinite.
Amintirile si increderea in viitor – combustibil pentru succes
Cerul se incrunta peste toata curtea larga si din incretiturile fruntilor de nori mai picura câte un strop. Dar nimeni nu-i infricosat si glumele se insiruie mai ceva decât micii si cârnatii pe gratarul care deja a scos câteva sarje vegheate de berea bine racita. Si ce daca toate astea se intâmpla intr-o firma de transport public? Doar e sarbatoare, nu doar Inaltarea, aceste zile sunt pline de sarbatori ale tuturor transportatorilor, si e voie (daca nu intri pe traseu!) sa gusti din combinatia de care doar foarte rar ai parte intr-o saptamâna obisnuita. Soferi, mecanici, controlori, spalatori sau personal administrativ se indeamna, se cheama, isi dau ghes sa se bucure ca intre colegi, ca prietenii care-si stiu bucuriile si necazurile de multi, multi ani. In timp ce autobuzele strabat orasul ducând bacauanii unde-i cheama viata, pe strada Chimiei se deapana amintiri si se aseaza viitorul de cei care, peste câteva ore, sau a doua zi vor fi la volan, sau vor repara masinile, le vor curata ori vor intocmi documentele necesare. La Transport Public se munceste pe rupte, dar nici când e vorba de o sarbatoare oamenii nu se dau in laturi. Asa cum le sade bine unor moldoveni vrednici!
“M-am angajat la Transport Public pe 3 ianuarie 2000, este primul si singurul meu loc de munca, cred ca-i pot spune si casa, si scoala. Sunt de putina vreme director, dar cunosc perfect societatea si cred ca stiu cum poate sa ramâna una performanta in ciuda problemelor care sunt la tot pasul. Dar nu ne plângem, suntem aici sa gasim solutii, nu sa cautam scuze. Ma bucur ca avem sprijin de la Primaria Bacau, cei de acolo stiu ca oferim servicii de calitate bacauanilor si avem un parteneriat onest, civilizat, asa cum trebuie sa fie intre o administratie locala europeana si o firma care si-a impus si pastreaza standarde europene.”
Adrian Botez – director SC Transport Public SA
“Nemultumirile se sparg in capul soferului!”
Din 1980 e sofer, iar noua ani mai târziu s-a urcat prima data la volanul unui autobuz. Si nu s-a mai dat jos de atunci decât ca sa faca trei copii, sa-i creasca, sa-i tina in scoala si pe urma sa vada cum isi gasesc un rost prin lume. Voicu Olteanu e din generatia veche si spune cu umor ca „s-a reinoit parcul auto, dar si parcul uman, mai suntem vreo 14-15 din cei batrâni.” Intr-o viata de soferie pe strazile Bacaului a inteles sa accepte reprosurile cu intelepciune, ba chiar si-a facut o filozofie din asta: „Si acasa, si in autobuz nemultumirile se sparg in in capul soferului, care le duce si pe alea bune, si pe alea rele. Asta e!” A lucrat noua ani pe autobuzele cu „burduf” care duceau zecile de mii de muncitori in fabrici, dar acum s-au mai rarit pasagerii, mai ales ca s-au inmultit si masinile personale. Apropo de asta, nu se poate abtine si spune cu putin naduf ca nu prea mai exista respect in trafic: „Eu si acum fac ce am invatat la scoala, ma asigur si pe urma plec din statie. Multi parca sunt singuri pe strada…” Mai povesteste Voicu Olteanu despre elevul cazut in statie, pe care nimeni nu-l ajuta si caruia i-a acordat el primul ajutor pâna sa vina salvarea, dar o face ca si cum ar fi in fisa postului sa salveze si pietonii, nu doar sa duca in siguranta calatorii lui. Acum e multumit, soferia e mai usoara pe autobuzele moderne, care te ajuta sa fii mai atent, mai rapid si sa duci cursele cu bine la capat.
Cei trei muschetari
Stau unul lânga altul de parca ar fi din aceeasi familie. Nu sunt rude, doar au lucrat impreuna peste 30 de ani si asta te leaga mai ceva decât o legatura de sânge. Mihai Tamas, Vasile Bugaciu si Vasile Girbulet au trait vremurile dure ale trasnportului public in Bacau. Povestesc despre oamenii care stateau ciorchine pe scarile autobuzelor, iar ei erau cu un ochi pe drum si cu unul in oglinda, ca sa vada daca nu cade vreunul. Au mai si cazut, dar si pasagerii, si soferul au avut noroc, n-a murit nimeni. Mai spun ei despre bidoanele de 20 de litri cu apa clocotita pe care si le puneau intre picioare ca sa reziste gerului, apa care la capatul traseului era inghetata bocna. Nu sunt invidiosi pe cei tineri, care conduc lejer, cu aer conditionat si fara compromisuri la siguranta. Ar mai vrea sa urce la volan, dar se multumesc sa priveasca la flota moderna si sa le ureze colegilor DRUM BUN!
