În presă nu există informare fără auto-informare. Trebuie să percepi, să ai cunoștință de un eveniment, ca să poți să-l transmiți cât mai obiectiv, mai departe, către cititor. În 1990 nu visam ce va aduce și în România era digitală. Telefonul a reprezentat saltul spre progres, cucerind distanțele pe pământ.
Radioul ne-a trimis în cosmos. Conceptul de radio-telefonie mobilă este destul de învechit. Vine de la inventatorul și afaceristul suedez Lars Magnus Ericsson, care în 1910 instalează un astfel de dispozitiv în mașina lui.
În țările comuniste, stațiile de emisie-recepție au fost folosite doar de instituțiile statului: armată, miliție, salvare, mai târziu taximetrie. Primul telefon mobil complet automat, Ericsson, a fost lansat pe piață în 1956, în Suedia. La noi era în toi colectivizarea.
Accesul la informație
Aceste invenții ne-au schimbat radical viața, ritmul ei. Am simțit-o abia în ultimii 25 de ani. În redacția noului ziar Deșteptarea exista ce s-a preluat de la Steagul Roșu, la început de an ’90: un Telex și câteva telefoane negre, din ebonită, cu disc, înlocuite apoi din cele albe din plastic. Pe Telex – o mașină mare de scris, care s-a transformat în Fax după câțiva ani – se primeau informațiile trimise de la București, de la agenția de știri „AGERPRES”. Aceasta trimitea către redacțiile din țară informații preluate de la marile agenții din lume, știri acum necenzurate. Transformată în „ROMPRES”, a revenit, din 2008, la prima denumire. Telefoanele fixe stradale, cu disc, funcționau tot cu monede. Erau din metal, făcute să reziste vandalizării. Cablul de care era legat receptorul semăna cu furtunul de la duș. Câți pumni luau săracele când îți înghițeau fisa! Au fost schimbate de cele roșii, cu tastatură și cartelă. Până suna omul să cheme Salvarea sau Pompierii, căutând un telefon, multe vieți își luau adio, fără șanse de a fi salvate.
Pagerul
Primul gadget utilizat pentru transmiterea de informații gen SMS, accesibil societăților comerciale băcăuane, a fost pagerul. Angajații ziarului Deștepteptarea au fost primii ziariști care au intrat în posesia unui astfel de dispozitiv, în 1995. M-am numărat și eu printre ei. În anul 1921, primul sistem asemănător pagerului a fost utilizat în America, de Departamentul de Poliție din Detroit. Denumirea de„pager” a fost folosită atunci când firma Motorola, în 1959, a realizat un receptor de dimensiuni reduse, care putea primi un mesaj radio individual, pe o anumită frecvență, de către cei care purtau un astfel de dispozitiv. Costurile erau destul de mari.Tehnologia a progresat, afișajul cu cristale lichide de asemenea, atingând pragul de miniaturizare și rază de acțiune la începutul anilor ’90. Firmele de telefonie au renunțat la acest sistem, de anul trecut. Dotați cu acest sistem de comunicare rapidă, nu este de mirare că reporterii și fotoreporterii ziarului ajungeau, de multe ori la un eveniment, înaintea instituțiilor abilitate ale statului.
Telefonul mobil și taxa pe naivitate
De la primele telefoane accesibile ca preț, apărute pe piața din Bacău în 1996, adevărate cărămizi, am ajuns cam la aceleași dimensiuni.Tehnologia și timpul le-au modificat designul și performanța. Au devenit foarte plate, ușoare și rezistente. Noii tipi de acumulatori, miniaturizarea componentelor, cât și creșterea numărului de antene ale rețelei, al numărului de abonați, au redus costurile de utilizare. Nu și dacă sunai la numere, la care se făcea reclamă în revistele interzise minorilor. Nu mai vorbesc de întreaga piață, „la negru”, a telefoanelor furate, dar și a sistemelor de securitate care au apărut. Din mai, anul acesta, tarifele vor fi aceleași pentru toată Comunitatea Europeană. Nu pot să uit cum, în 1997, când eram toți adunați la o ședință obișnuită de redacție, ziaristul Dan Mindirigiu ne-a făcut prima fotografie cu telefonul mobil. Ne-am chinuit vreo două ore să o descărcăm în calculator, curioși ce rezoluție are. Conducerea ziarului a venit în întâmpinarea cititorilor, organizând, de-a lungul anilor, concursuri în care s-au oferit ca premiu telefoane mobile și tablete.
Receptorul din măsea
Acum telefonul tău mobil știe mai multe despre tine. Poate că nu vrei să conștientizezi. Cum arăți, cine ești, pe unde ai umblat și ce prieteni ai, ce știri vrei să primești. Ce filme. Programe sofisticate ți-au determinat profilul, pasiunile și slăbiciunile. Îți oferă orientare la drum prin GPS, alertă automată la 112 în caz de accident, controlul camerelor de supraveghere de acasă, oferte de cazare și masă, jocuri interactive și multe multe alte opțiuni dacă instalezi în memoria lui aplicațiile care tot apar.
Se va miniaturiza într-atât, încât un microcip implantat sub piele (nu cum încearcă politicienii să ni se vâre, înainte de-a ne-o tăbăci), ne va oferi comoditatea de care credem că avem nevoie. Informația neprelucată circulă, de multe ori trunchiată, subiectivă.
Ziariștii transmit în direct ce simt că merită, sau trebuie, de la evenimente, din săli de conferințe. Telefonul actual ține și de aparat de fotografiat, de cameră video, reportofon sau bloc notes. Prin wireless, folosind internetul, informația este ușor de transmis. Ușor de asimilat când tot timpul suntem grăbiți și ceva senzațional ne scoate din ritm, stârnindu-ne curiozitatea. Să mai uităm de ale noastre. Știrea de presă în 2019 a devenit exact ca o masă luată în fugă, necesară, ușor digerabilă, dar care îngrașă. Pentru surplus, unii merg la sală, alții dau la lopată și, nu puțini, ies la jogging, în stradă, împingând cărucioarele copiilor înfofoliți ca pentru gripă, pregătindu-i pentru viața care-i așteaptă.
De aceea este nevoie ca presă scrisă să existe. Cu logica documentării, a analizei, a argumentelor, rămânând imparțială. Este mai puțin subliminală! Doar în cazul în care mesajul transmis trebuie citit printre rânduri.
Presupune mai multă atenție, gândire. Deșteptarea!!!
