De la entuziasm la faliment

Când afli despre insolvența sau falimentul unei firme nu poți să simți altceva decât tristețe și compasiune deoarece această situație înseamnă angajați care rămân fără loc de muncă, adeseori cu multe facturi neplătite din cauza salariilor neprimite, copii descurajați că nu vor mai putea urma o facultate, patroni care, executați de stat și de bănci, rămân fără bunuri. Totuși, o firmă nu ajunge în insolvență și apoi în faliment fără motiv.

Am cunoscut, după Revoluție, doi ingineri electroniști, tineri, care au ajuns șomeri deoarece nimeni nu mai aducea la reparat televizoare alb-negru și alte aparate casnice. Au decis să deschidă propria lor afacere și au făcut un împrumut garantând cu apartamentul. Era o firmă de confecții textile.

După vreo doi ani au dat faliment și au pierdut casa. Ce le-aș spune azi unor tineri care vor să devină antreprenori este să se apuce de lucruri la care se pricep. Nu poți să ai succes într-o afacere din domeniul artei dacă nu știi nimic despre artă. E doar un exemplu. Ca o afacere să supraviețuiască și să crească e nevoie de capital uman și financiar. Dacă nu te pricepi dar ai resurse plătești un specialist, dar și așa va fi dificil să-l controlezi. Dacă nu ai nici bani, nici pricepere, eșecul e previzibil. Sunt mulți tineri care pornesc de la zero, convinși că e suficient să ai entuziasm și să muncești mult ca să obții profit.

Plecând de la un vis, își fac planuri, iau credite, apoi sunt sufocați de dobânzi, birocrație, comisioane, controale la sânge, amenzi, concurența marilor companii… La acestea se adaugă și lipsa de predictibilitate a economiei românești. Antreprenorul începător se zbate să producă și să-și onoreze obligațiile către stat, furnizori și angajați, dar banii vin greu căci și clienții lor datorii. În statele capitaliste, afacerile de succes sunt fie moștenite, fie demarate de oameni care au ajuns experți fiind, mai întâi, angajați în acel domeniu. Vorbim, firește, despre afacerile corecte.