Dom’le, că se bălăcăresc ăștia pe putere, nu prea-mi pasă. Cu toate că, din cauza lor, de când își tot toarnă unii altora catran cu pene de papagal, admit că mi-a cam crescut rata la bancă. Din păcate. Și tot din cauza crizei guvernamentale, și facturile s-au dus rachetă în sus. Plus mâncarea care, știm cu toții că nu mai e ce-a fost. E jale, rău. De bine de rău, nepricepuții ăștia de la guvernare (vădit îndreptați împotriva românilor care, culmea!, ca fraierii i-au trimis acolo), ei bine, tot mai au câte o ciorbă ieftină la bufetul din Parlament, și un copan – două cu piure.
Fără pâine, căci dacă premierul Superman nu consumă… Mi-e jale de mama care nu mai apucă să-și vadă pensia mărită, și așa ruptă de prețurile care nu mai contenesc să crească. De bună seamă, în țară nu vezi lapte și miere curgând la tot pasul. Iar de bani ăia mulți, de-afară, cu care defila Iohannis, înainte de alegerile parlamentare din toamna trecută, nu mai vorbește nimeni. Nu că ar fi făcut-o vreodată…Tare mi-e teamă că nici măcar nu-i vom mirosi vreodată. Cert e că nu am asistat la acea dezvoltare accelerată promisă de „galbenii” de la putere.
Au prosperat, cum altfel?, firmele de casă ale guvernanților, care au tot făcut afaceri cu spirt, măști și teste Covid, dar și, în egală măsură, multinaționalele care continuă să ne vâre sub nas pâine făcută din aluat congelat adus de-afară. Iar dacă va fi să avem ceva creștere economică, să se știe că în niciun caz în baza banilor promiși electoral, fluturați ca la nuntă, de „băeții” lui Vasilică Mincinosul. Prost este este că eventuala creștere determinată, ca de fiecare dată, de recoltele bogate din vară ale fermierilor, a fost anulată de scumpirile în avalanșă ale gazelor, curentului și carburanților, în cârdășie cu creșterea euroiului.
Regretul cel mare este că indivizii ăștia de la putere, fără simț civic, fără obraz și fără credință nu vor da socoteală nimănui, niciodată – nici acum, nici mai încolo. Eventual ne vom consola că, de vor pleca, peste câțiva ani, nu va plânge nimeni după ei. „Drum bun!”, le zic de pe-acum. Sau poate „Marș!”.
