De prin prafosul targ, cu totii sa veniti chiar vineri, de la ceasurile cinci, daca nu vreti sa va ramana mintea incretita si sufletul mototolit. Adunati-va la o imprimavarare rara, in sala de expozitii a Centrului de serioasa culturalnicie Apostu, caci de peste mari si tari ne vine povestea, iar cu povestasul ne stim binisor. Nu ca-i vorba dea Omar Khayyam, misteriosul poet al Persiei, si nici macar de Gheorghe Iorga, dascal si talmacitor al celui dintai. E vorba de noi, cei incercanati de plictis si de cam prea multa necitire. Inchideti televizorul, aruncati telecomanda si priviti in jur:
aCe frumoasa-i verdeata asta ce se vede crescand aproape de garla!
Ai spune – puful usor ivit pe buzele unui idol.
Nu o strivi cu piciorul, precum un neatent trecator,
Din pulberea unui chip s-a nascut, de culoarea lalelei.”
Intru invatare temeinica a rosturilor si deschiderea larga a gandului a scris Iorga asta carte a sa, care daca va avea sansa unei repezi traduceri intr-un grai evropenesc ii va aduce lui faima, iar noua sansa de a fi cunoscuti drept altceva decat traitori pe Bistrita. aOmar Khayyam si acomplexelea mitului european” nu-i usor de citit, dar te invata mai mult decat alte zece volume, pentru ca aduna la un loc stiinta din intregi biblioteci si lumineaza cu raze noi istoria si viata noastra, dar si a lumii. Cum ar spune Omar Khayyam:
aLalelelor, norul tocmai le facuse baie.
Sus! Mana pune-o pe cupa de vin!
Frumoasa, verdeata asta, ochii tai o vad azi,
Dar ea din al tau trup se va hrani, maine.”
Nelu Brosteanu
