Atenţionare
O promoţie din anii ’90 a Şcolii Normale „Ştefan cel Mare” Bacău se va reîntâlni curând pentru a da timpul înapoi şi a se evalua cu luciditate sau pur şi simplu pentru a recompune un model formativ şi lumea adolescentină. Scotocind prin caietele, tezele, fişele acelor ani, o învăţătoare din judeţul Bacău ne dojeneşte pe internet că acum o săptămână trebuia să vorbim despre împlinirea unui sfert de veac de la ivirea rubricii de cultivarea limbii, găzduită de cotidianul „Deşteptarea”. Ca mărturie, pune alături scanarea testului nr. 1 dintr-o suită care va aduna, la începutul de nou secol şi mileniu, circa 200 de ediţii.
02.06.1994
Lingvistic, rubrica a fost numită „Din «capcanele» limbii române”, iar publicistic, „Un test pe săptămână”. Apărea miercurea, în pagina „Cultură-învăţământ” (redactori, succesiv: Ştefan Olteanu, Constantin Călin, Carmen Mihalache).
Iată conţinutul lui:
I. Anulaţi formele/forma care reproduc/reproduce pronunţarea incorectă: 1. a) /ieste/, b) /este/; 2. a) /blömaren/ b) /blömarin/ c) /bleumarin/ d) /bleumaren/.
II. Alegeţi forma corectă: 1. a) pioneză (4 silabe), b) piuneză (4 silabe), c) pioneză (3 silabe) d) piuneză (3 silabe), e) pineză; 2. a) aşează, b) aşază.
III. Extrageţi forma greşită din textul următor. Rescrieţi-o corect: UN TĂRÂM PARADISIAC MERITĂ VĂZUT CU PROPRIII OCHI.
IV. Grupul de cuvinte „pe memorie” din enunţul LA EXAMEN VOI CONTA PE MEMORIE are funcţia sintactică de: a) complement circumstanţial de mod; b) complement direct; c) complement indirect.
În următoarea săptămână, am oferit răspunsurile:
I. Se pronunţă corect /ĭeste/ şi /blömarin/.
II. Formele corecte: pioneză/piuneză (3 silabe) şi, respectiv, aşază.
III. Cuvântul se scrie cu Z, deci PARADIZIAC.
IV. Complement indirect.
Desigur, urma un alt test.
Un nou DOOM, un nou titlu
În 2005, a apărut ediţia a doua a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM2), cu destule noutăţi care se impuneau aduse la cunoştinţa cititorilor cât mai grabnic. Am deschis atunci un serial de prezentare a respectivelor noutăţi, de la alfabet până la variantele libere ale uneia şi aceleiaşi forme gramaticale. Rubrica a devenit „Tainele limbii” şi apoi „Româna de azi”, iar mai târziu „Limba ce-o vorbim şi-o scriem”. Alături de casete publicistice similare întâlnite în presa din ţară, am încercat să ilustrăm jurnalismul lingvistic, ca parte a ziaristicii culturale, susţinută, în paralel, de rubrici radiofonice sau TV (ex.: „Merge şiaşa?”, la TV Bacău).
Cui ne adresam
Dacă la început publicul-ţintă erau viitorii învăţători/educatori, odată cu seminarele de limba română contemporană de la Facultatea de Litere a Universităţii [„Vasile Alecsandri”] din Bacău, studenţii filologi au devenit partenerii văzuţi sau nevăzuţi ai dialogului publicistic.
Acum, şi într-o carte
Testele 1-199 (nici măcar… două sute!) au intrat într-o carte, „Româna corectă” (2005), despre care Gheorghe Iorga spunea că sintetizează dificultăţile tuturor nivelurilor limbii, iar Stelian Dumistrăcel, că lucrarea este o formă de luptă „împotriva posibilei instaurări a barbariei în limba română”.
Revedere, prevedere
Dăscăliţa din deschiderea textului de faţă anticipează emoţia revederii colegilor de acum un sfert de veac, dar ţine să transmită, compătimitor, atenţionarea către cei ce au terminat în ultimii (mulţi!) ani liceul pedagogic fără a studia măcar o oră limba română că au de rezolvat o insuficienţă profesională gravă, pentru care nu neapărat se impune să-i învinovăţim pe ei.
