În ultimii ani, tot mai multe țări au introdus în legislație obligația ca organizațiile non-guvernamentale (ONG-urile) să-și declare finanțarea externă. Această mișcare a generat dezbateri intense și controverse la nivel internațional. În contextul globalizării și al creșterii influenței organizațiilor non-guvernamentale, transparența finanțării externe devine extrem de importantă pentru a menține încrederea publicului în ONG-uri.
Când o organizație care operează într-o țară primește fonduri din străinătate, trebuie ca această finanțare să fie transparentă pentru a preveni suspiciunile și pentru a asigura că activitățile organizației sunt în concordanță cu interesele naționale.
Lipsa de transparență poate duce la speculații și teorii ale conspirației, subminând astfel încrederea publicului și a autorităților în misiunea și scopurile ONG-urilor. Asta, desigur, dacă nu cumva, așa cum ne-am obișnuit în ultimii ani, conspirațiile se adeveresc.
Și asta pentru că finanțarea din surse externe poate fi folosită ca un instrument de influență politică și economică. Statele străine pot finanța ONG-uri pentru a promova agende specifice care se aliniază cu interesele lor geopolitice. Aceste influențe pot varia de la susținerea unor politici economice favorabile până la influențarea alegerilor și a opiniei publice.
În ultimii ani au existat câteva exemple notabile în acest sens.
În Hong Kong, guvernul chinez a acuzat diverse ONG-uri internaționale că au sprijinit protestele pro-democrație. În special, National Endowment for Democracy (NED) a fost menționată în acest context. În 2019, mass-media de stat chineză a susținut că NED și alte organizații similare au finanțat și sprijinit protestele, încercând astfel să destabilizeze regiunea și să influențeze politica locală
Un alt exemplu semnificativ este implicarea Statelor Unite în Ucraina. Diverse ONG-uri americane, printre care se numără USAID și NED, au fost implicate în susținerea organizațiilor și mișcărilor din Ucraina. Criticii au susținut că aceste organizații au jucat un rol esențial în Revoluția Maidan din 2014.
În Ungaria, guvernul lui Viktor Orban a acuzat ONG-urile finanțate de miliardarul George Soros, în special Open Society Foundations, că interferează cu politica națională. Orbán a susținut că Soros finanțează ONG-uri care promovează migrația în masă și destabilizează țara.
În România, Fundația Soros a fost deseori ținta criticilor din partea anumitor politicieni și grupuri care susțin că organizațiile finanțate de George Soros promovează agende externe care nu sunt întotdeauna în concordanță cu interesele naționale ale României.
Uniunea Europeană finanțează numeroase ONG-uri din România prin intermediul fondurilor structurale și de coeziune. Anumite proiecte care promovează drepturile minorităților, egalitatea de gen sau protecția mediului au fost criticate de grupuri conservatoare care consideră că acestea reflectă mai degrabă valorile și interesele Bruxelles-ului decât ale societății românești.
Greenpeace și alte organizații de mediu au fost criticate pentru că primesc finanțări din surse externe și pentru că se opun unor proiecte economice majore, cum ar fi exploatarea gazelor de șist sau proiectele miniere.
Mai multe ONG-uri au fost acuzate că primesc finanțare externă pentru a influența politica internă, în special, la protestele masive din 2017 și 2018.
Politica unui stat se realizează pe două căi fundamentale: prin utilizarea violenței – „hard power” sau prin intermediul mijloacelor pașnice, o abordare cunoscută sub numele de „soft power”. Această din urmă strategie implică utilizarea diplomației, negocierilor, ajutorului umanitar, schimburilor culturale și economice, precum și a altor mijloace non-militare pentru a atinge obiectivele politice și de securitate națională. ONG-urile ocupă o poziție centrală în aplicarea acestor politici soft. Ele funcționează adesea ca intermediari între guverne și alte entități internaționale, facilitând dialogul și cooperarea.
Cu toate acestea, există cazuri în care unele țări utilizează ONG-urile ca instrumente pentru a-și promova propriile interese politice și strategice în alte state. Finanțarea externă a anumitor organizații neguvernamentale poate stârni întrebări cu privire la independența și obiectivitatea acestora, iar utilizarea ONG-urilor în acest mod poate fi percepută ca o formă de influență nelegitimă sau o ingerință în afacerile interne ale altor state.
Acest tip de influență poate fi problematic, deoarece subminează suveranitatea și autodeterminarea statului receptor și poate distorsiona procesele democratice și de luare a deciziilor. Iar acest lucru nu poate fi tolerat.
