Marii capitaliști ai planetei, acești eroi neînfricați ai mediului înconjurător, care și-au făcut averile finanțând procese industriale extrem de poluante ne învață, acum, să fim ecologiști. Ce ironie nemaipomenită! Au aruncat milioane de tone de deșeuri toxice în ape, au emis milioane de tone de dioxid de carbon în atmosferă, și acum vor să ne convingă că sunt cei mai mari apărători ai planetei.
Și totuși, în ciuda tuturor acestor fapte, în ciuda tuturor acestei ipocrizii, acești capitaliști ecologiști continuă să prospere. Continuă să ne învețe cum să fim ecologiști, în timp ce ei continuă să îmbogățească din industria poluantă.
Este ca și cum am cere unui incendiator în serie să ne învețe cum să stingem un incendiu.
Și, pentru a adăuga și mai multă ironie, acești capitaliști ecologiști cer în primul rând țărilor sărace să nu mai consume energie. Este ca și cum ar spune că pentru a salva planeta, trebuie să ne oprim din a ne dezvolta. Dar cum să ceri țărilor sărace să nu mai consume energie, când acest lucru ar însemna că oamenii de acolo ar trebui să trăiască în sărăcie și întuneric?
Acești capitaliști ecologiști își petrec timpul în conferințe și summituri, lăudându-se unii pe alții și vorbind despre importanța protejării mediului înconjurător, dar nu reușesc să înțeleagă că dezvoltarea economică este esențială pentru o viață bună și prosperă. Nu poți să ceri oamenilor să renunțe la energia necesară pentru a trăi, în timp ce îți cumperi avioane private și locuiești în vile de lux. Această ipocrizie este pur și simplu șocantă.
Dar cel mai ironic lucru este că propunerile lor pentru protejarea mediului înconjurător afectează profund modul de viață al milioane de oameni, în timp ce efectele afectează doar în mod infinitezimal problema poluării.
De asemenea, nu se poate ignora faptul că propunerile ecologiste recente sunt însoțite de proiecte legislative care limitează libertatea de mișcare și de alegere. Propunerile de a crea așa-numitele „orașe de 15 minute”, care ar forța milioane de oameni să rămână captivi într-un anumit perimetru pentru a reduce emisiile de carbon, ridică întrebarea despre ce se urmărește cu adevărat prin aceste proiecte.
Este clar că a limita libertatea de mișcare și de alegere este o măsură extremă, care ar afecta profund modul de viață al oamenilor și care ar putea avea consecințe economice și sociale grave. Acest lucru ridică întrebarea dacă există un alt motiv în spatele acestor proiecte, în afara dorinței sincere de a proteja mediul înconjurător.
Nu se poate nega faptul că propunerile ecologiste actuale ridică multe întrebări și îngrijorări. Iar a-i numi conspiraționiști pe cei care pun întrebările nu este o soluție. Să nu uităm că noi, românii, am mai trecut printr-un astfel de episod; e drept atunci motivul era unul economic – plata datoriilor externe. Știm cu ce se mănânca acest activism și, mai ales, știm ca e imposibil ca fix cei aflați în spatele tuturor măsurilor așa-zis antipoluante să fi fost loviți de o epifanie colectivă. Pur și simplu e imposibil.
