Prezentul e plin de noi ”capcane” care îți pot ocupa timpul. Filme, seriale, content pentru social media, desenat ș.a.m.d. Însă unule lucruri nu se schimbă niciodată, rămân o constantă în viața ta și te fac să revii către ele din nou și din nou. Un astfel de lucru este pentru mine teatrul. De ce? Fiindcă nu ai cum să nu mergi la un spectacol și să pleci fără nici o noutate.
La prima vedere, observăm o clădire, apoi e o sală plină cu scaune acoperite de catifea, ce au vederea la scenă. Dar e mai mult decât pare la prima vedere. E important să privim dincolo de ceea ce ochii noștri pot vedea. Teatrul e lumea în care imaginația și creativitatea sunt infinite. E locul unde acestea iau naștere la fiecare spectacol ca într-un carusel. Se învârte mereu și o ia de la capăt. Imaginația și creativitatea sunt caruselul din spatele cortinei.
Când lumina se stinge, iar telefoanele se opresc, atunci adevărata aventură e pe cale să înceapă. Toate persoanele privesc în același timp și în același spațiu același spectacol, însă, la final, când ne întoarcem la lumea reală, fiecare persoană rămâne cu altă lecție. Acesta este unul dintre lucrurile pe care le iubesc la teatru. Dacă actorii dețin puterea improvizației, spectatorii au puterea reinterpretării.
De fiecare dată când mă gândesc la teatru, îmi vine în minte o altă lume. Teatrul este un univers plin de alte lumi. Cu toate că nu avem razele soarelui în sală, el tot ne surâde alături de spectacolul de pe scenă.
Acum, tot ce am spus poate părea o reclamă pentru teatru, dar nu este. Poate că sunt și lucruri pe care nu le adorăm când vine vorba despre această artă. Fiecare cu experiențele lui. Însă fără lucrurile neplăcute nu ne-am putea bucura de cele frumoase. Astfel că lecția balanței se potrivește în acest context. Cântărim plusurile și minusurile, iar în unele cazuri se ajunge ca minusurile să fie… pe minus.
Oportunitatea noastră de a scăpa de toate, de a evada temporar din realitate, chiar și pentru puțin timp, e mai la îndemână decât am crede, într-o sală de spectacol. Să mergem la teatru, ni se spune. Când primim acest sfat chiar ar trebui să-l urmăm. Între toate dramele zilnice, ar trebui să ne facem puțin timp pe care să-l petrecem la teatru. Noi, cu spectacolul, iar acesta, cu noi.
Se spune că niciodată nu e prea târziu să începi. Dacă este adevărat e cazul să nu așteptăm până în ultima clipă. Fiindcă clipele se transformă în timp, iar acesta în amintiri de neuitat. Totul depinde de noi, iar amintirile, de faptele noastre. Una dintre cele mai plăcute senzații e să mergi la teatru și mai târziu să îți amintești cum timpul a stat în loc preț de un spectacol, măcar!
MARIA-ALEXANDRA VAMAN, 14 ANI, elevă, în clasa a VII-a, la Școala Gimnazială ”Dr.Alexandru Șafran”, membră a Cercului de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
