Atunci când încerc să evaluez personalitatea cuiva am două repere fundamentale: competențele sale profesionale și caracterul. Sunt convins de faptul că un individ nu poate fi un bun manager al unui anumit domeniu, dacă n-a performat în profesia sa; cea certificată printr-o diplomă. Nu te poți arunca, de pildă, dacă ai bun simț, în vâltorile politicii decât dacă în calitate de inginer, zidar, doctor, profesor, brutar etc. ai devenit un reper al comunității. Politica nu este o profesie, ci o ocupație. Într-o vreme, în Grecia antică, indivizii nu acceptau roluri politice decât în situații de forță majoră, aproape ca pe o pedeapsă, dar, în scurtă vreme, după ce-și îndeplineau funcțiile, reveneau la îndeletnicirile lor firești; la profesie. Găsim în opera lui Platon informații despre atitudinea aceasta.
Am aruncat ochii pe Wikipedia, încercând să văd unde m-am înșelat votându-l de două ori pe profesorul Klaus Werner Iohannis, cel devenit, între timp, un paria al managementului politic.
Aflu că a fost inspector școlar. Știut fiind cum devin unii inspectori școlari, asta nu-mi spune nimic despre competențele unui profesor. Bine, mi-am zis, dar, dacă e să-l credem că din banii obținuți prin acordarea de meditații și-a cumpărat mai multe case, asta înseamnă că știe carte, că a avut ce transmite meditaților. Dar dacă, mi-am mai zis, în lipsa altor informații, i-o fi meditat, ca mulți alți profesori, doar pe cei aflați în situație de corigență, înlesnindu-le, astfel, promovarea? Cum nu poți acuza fără argumente, am purces la căutarea acestora. I-am consultat cărțile publicate. Însăilări politice; atât. Nici măcar o amărâtă urmă de Einstein, de Heisenberg, de Stephen Hawking… La capitolul distincții, doar mare zgomot politic. Am extins căutările. Am trimis pe adresa procetatean@presidency.ro următorul mesaj: ,,Sunt profesor, jurnalist la cotidianul băcăuan Deșteptarea. Vă rog să-mi trimiteți un C.V. al domnului președinte Klaus Werner Iohannis, care să includă neapărat performanțele obținute ca profesor, cu elevii Domniei Sale, la olimpiade școlare, concursuri etc. Aș dori ca aceste informații să fie concrete. Cu respect, Ion Fercu”. Observați, n-am îndrăznit să-i stric tihna personală; m-am adresat consilierilor săi. Data mesajului: 27 august 2021, ora 8:18. N-am primit niciun răspuns. La începutul lunii octombrie am retrimis, cu explicațiile suplimentare de rigoare, același mesaj, pe https://www.presidency.ro/ro/presedinte/scrie-i-presedintelui. N-am fost onorat, nici acum, măcar cu o confirmare de primire.
De ce tace Președintele meu? Spun că este ,,al meu”, întrucât mi-am ros de două ori pingelele mergând la secția de votare, exprimându-mi preferința (în lipsă cronică de altceva, e drept…) pentru dânsul. Acum vreau să-i ofer un nou sprijin. Doresc să închid gura celor care spun, fără argumente, că a fost doar unul dintre acei profesori care cară catalogul între sala de clasă și cancelarie, fără să lase urme performante în discursul său didactic. Mai am o dorință: aș vrea să aflu dacă Socrate avea dreptate, în cazul Iohannis, atunci când spunea că ,,toate profesiile sunt de la oameni și doar trei sunt de la Dumnezeu: profesor, judecător și doctor”. O fi primit Președintele meu ceva de la Dumnezeu? A, să nu uit: pentru evaluare, în ceea ce privește caracterul profesorului/ președinte Iohannis am suficiente argumente.
Altfel, cu aceeași răbdare, aștept răspunsul solicitat, pentru a spulbera orice urmă de venin din glasul celor care se îndoiesc de competențele profesorului Iohannis.
