“Politicienii nostri habar n-au de istorie, altfel nu se explica lipsa de reactie, pozitia sovaielnica atunci când sunt in joc statul, limba si natiunea româna.”
Aceste cuvinte au fost rostite, au fost repetate de un istoric, de un om care toata viata si-a petrecut-o in arhivele lumii si ale tarii, in cautarea adevarului despre poporul român, despre limba, istorie, vechime, obiceiuri, vecini, granite, politici, agresiuni, misionari, tratate, religii, domni, popor, administratie, organizare statala, navaliri, pace si razboi. Suntem saraci si in “adevaruri”, “toti cei care au trecut pe aici nu au luat numai aur, argint, teritorii, petrol, grâne, copii, ne-au luat si comorile spirituale, inscrisurile, arhivele, sufletul nostru”, de aceea istoricul a fost obligat sa caute in arhivele Vaticanului, ale statului italian, in muzee, biserici, a valorificat documnete aduse din arhivele poloneze, ungare, turcesti, acele adevaruri ascunse, rapite, iar in locul lor cuceritorii vremelnici au lasat minciuna.
A adunat intr-o viata fila cu fila, pergament cu pergament, microfilme, Bule papale, inscrisuri domnesti, a facut ordine si a scris o carte cât un monument, un monument inchinat Adevarului despre poporul român, de la traci, daci, romani, români, ortodocsi, catolici, greco-catolici, toti români, toti de-o limba. A publicat fragmente, a scris despre perioade istorice in numeroase publicatii de specialitate, a scris nenumarate carti: scrisul, documentele oficiale nu mint, eu daca nu am avut surse, documente, nu am scris, isi expune crezul profesorul Dumitru Zaharia.
Nedumerirea istoricului, arhivistului, cercetatorului, mâhnirea lui vin de la constatarea ca oamenii pusi, alesi in fruntea tarii, politicienii nu cunosc sau nu vor sa recunoasca aceste adevaruri, cum au facut-o inaintasii lor, domnii pamânteni: populatia catolica din Moldova este româneasca, multiseculara, iar misionarii mincinosi trimisi au fost expulzati, alungati de pe aceste teritorii, spre deosebire de astazi când, cu toate ca a fost in valoare Concordatul cu Sfâtul Scaun din 1929, el nu este respectat.
Acolo scrie clar: singura limba care se foloseste in cultul catolic este limba româna, spune clar autorul cartii “Bacaul, istorie adevarata”. Sunt si acum, ca si in vremuri apuse, destui “misionari” mincinosi veniti calare din pusta maghiara cu vorbe de ocara, cu motive de gâlceava tocmai in inima tarii, rascolind carbunii stinsi de suflul adevarului istoric. De ce tac politicienii nostri?
